Cei mai multi dintre noi credem in paranormal. Fie ca ascultam din politete nesfarsitele povesti ale bunicilor (sau mai scurte, ale amicilor), fie ca privim documentare stiintifice, ideea (vaga) de paranormal sta tintuita in subconstientul fiecaruia. Totusi, nu dam noi crezare tuturor fleacurilor – de unde sa stim cata verosimilitate au spusele lui X? E umana indoiala ce-i drept, insa tare se spulbera cand o patesti pe pielea ta… Iata ce ne-au zis cativa tinerei:
Marius Herbes (student in anul III, la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi) – “Nu mi s-au intamplat prea multe ciudatenii pana acum, insa cea din vara trecuta a atins apogeul. Eram la bunici, intr-un sat din judetul Neamt, Bargauani. Din copilarie, obisnuiam in fiece vara sa-mi fac veacul pe langa un mar rodnic, aflat la oarece departare de casa bunicilor. Nu m-am privat nici de data asta de o asa desfatare. In timp ce cautam merele cu circumferinte maxime, am dat de o creanga foarte ciudata. Am marit pupilele si n-am ezitat sa fac uz de telefon pentru poze. Creanga era scrijelita in forma de cruce… Am luat in considerare o eventuala interventie din partea vreunui satean. Nimic concludent: locul era bine dosit, satul plin de batrani (care nu se urca prin copaci), iar crenguta crestata – greu de gasit in copac.”
Vlad Croitoru (student in anul II, la Facultatea de Informatica, UAIC Iasi) – “In noaptea de Inviere din anul trecut, am plecat spre casa bunicii imediat dupa ce-am luat lumina de la biserica. Ea inca nu se intorsese, insa nu era o problema – stiam unde era cheia. Am intrat, am aprins becul din hol si, in urmatoarele secunde am facut o stanga-mprejur, fugind spre casa. Il vazusem in oglinda pe bunicul… decedat de cateva luni bune.”
Loredana Bulgaru (studenta in anul I, la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucuresti) – “Cred in paranormal… Pana inainte sa vin in Bucuresti, auzeam prin casa franturi de zgomote, asemanatoare vocilor unor barbati pusi la taclale. Chiar daca lumea visului este paralela cu realul, tind sa accept ca vocile auzite ar putea fi patrunderi de dincolo. Am aflat mai tarziu ca, in imprejurimi, a fost un poligon in timpul celor doua razboaie mondiale. Un cimitir apropiat adaposteste osemintele soldatilor de-atunci… E posibil sa mai bantuie inca, cred… Ma bucur totusi ca au disparut acum. Nu le mai aud cand ma duc la ai mei.”
Fie ca vrem sau nu, experientele ciudate sunt destul de frecvente. Nu le stim cauzele exacte, insa ne place sa dam curs numeroaselor interpretari. Daca ai avut vreuna, nu ezita sa ne-o impartasesti. „Murim” de curiozitate!
sursa poza
0