Jocul te ajuta sa descoperi aspecte ale sinelui, te educa si te lasa sa experimentezi situatii sociale si virtuale. Totodata, in jocurile pe calculator se ridica problema alter-ego-ului si lupti pentru o pozitie sau un rang la care ajungi mai repede decat in viata reala. Aici, satisfactiile sunt imediate.

Un joc multiplayer online (massively multiplayer online game sau MMOG sau MMO) este un tip de joc pe calculator care permite sutelor de jucatori sa interactioneze simultan intr-o lume creata la care au acces prin intermediul Internetului. De obicei astfel de jocuri se joaca într-o lume persistenta online rezervata multi-jucatorilor.

Unele jocuri MMO sunt accesate şi de pe aparate mobile cum ar fi telefoanele fiind numite jocuri MMO Mobile sau jocuri MMMO sau chiar jocuri 3MO. Aceste jocuri pe calculator pot deveni imens pericol daca nu se limiteaza timpul afectat lor. Ca doar, ce-i prea mult, strica.

Intr-o alta ordine de idei, voi cu ce jocuri va pierdeti vremea?

Privind din perspectiva utilitarista si pur subiectiva, mall-urile ar merita doar in proportie de 20 % sa existe in numar atat de mare. Sa nu se inteleaga gresit. Nu am nimic cu magazinele sau brandurile in sine, ci cu efectele pe care acestea le nasc in randul bipezilor dornici (inconstient) sa-si modeleze personaliatile ca o bucata de plastilina dupa standardele unei societati ce pare sa se afle in continua tranzitie.

Ce se intampla cu restul de 80%? Proportia acesta se regaseste in ceea ce se poate numi subcultura mall-urilor (cu sens peioratv si subliniat cu linii ingrosate). La acesta categorie nominalizaii sunt: grupul ,,-Unde iesim astazi? -Hai la mall!”, fanele infocate ,,Geanta pe brat si spranceana ridicata” (atat de ridicata incat nu vor observa semnul ,,Atentie, podea alunecoasa!”, cat si ,, Mama, tata si copilul-fascniatia mall-ului”. Intamplator sau nu, competitia este atat de stransa incat toti sunt declarati ,,castigatori”.

Ce mi se pare atat de deranjant este faptul ca oamenii prefera, din obisnuinta sau nu, sa aleaga mall-ul ca modalitate de petrecere (irosire?) a timpului liber, modalitate atat de raspandita si uzata incat ma determina sa cred ca incepem sa ne pierdem imaginatia, cat si dorinta de nou si de cunoastere. Mai este nevoie sa subliniez ca bunurile culturale devin stravezii (unele chiar sunt pe patul de moarte) cand au un concurent atat de puternic (puternic deoarece majoritatea opiniei publice il prefera)?

Care este atitudinea voastra fata de mall-uri? Vi se par ele o modalitate de pierdere a identitatii perosonale si culturale sau le ,,consumati” doar din prisma pragmatismului lor?

In ultima perioada nu a mai trecut o zi fara ca flacara violet sa nu fie invocata de romani in ziare, la televizor sau chiar pe strada. Pare a fi ultimul trend lansat de media, alaturi de gripa porcina, disparitia Elodiei sau criza economica.

Toti vorbim de ea fara macar sa avem habar ce inseamna: de la manelisti care canta despre semnificatia acestei flacari, despre norocul care ii protejeaza sub influenta acestei culori, doctori care scriu adevarul despre terapia purificatoare a spiritului, tinere sperante care se imbraca sau isi fac unghiile in violet de amorul artei, batrane care au preconizat puterea vindecatoare a acesti culori, vopsindu-si parul in violet, pana la presedintele tarii care castiga paranormal campania electorala datorita acesteia.

Da, flacara violet exista si a fost folosita din cele mai vechi timpuri de catre numeroase civilizatii! Dar pana la urma stie cineva ce este mai excat aceasta flacara violet? Pentru ca imi este dificil de explicat o sa o iau prin eliminare: nu este nici lichida, nici solida dar nici gazoasa. Ce ne mai ramane? Doar destula imaginatie ca sa creeam mii se subiecte pe aceasta tema greu de observat si de atins.

Doctorul Teodor Vasile in cartea sa “Flacara Violet” ne vine cu adevarat in ajutor afirmand ca aceasta este:  “o terapie complementara integrativ-holistica creata prin intrepatrunderea elementelor psihoterapeutice experientiale cu tehnici specific abordate de medicina alternativă”.

Ati inteles, nu-i asa? Normal ca este vorba doar de vindecare! E singurul lucru de care mai au nevoie romanii. Urmatorul pas: drapelul Romaniei – violet!

Ati facut vreodata un joc de imaginatie in care sa va inchipuiti cum ar arata lumea fara primavara? Stiu…pare sumbru, dar in aceasta lunga asteptare a primaverii si in lipsa de altceva mai bun de facut in casa, in timp ce afara ninge, mi-am imaginat eu si va marturisesc ca nu a fost prea placut.

Pai in primul rand, putem sa ne luam adio de la poeziile de primavara ale lui Eminescu, adio rapsodiilor lui Toparceanu sau Alecsandri, adio “Vestitorii primaverii” ai lui George Cosbuc. Pana acum ati putea spune ca nu este nimic grav, ba mai mult ar fi un motiv de bucurie pentru scolari, pentru ca nu ar mai fi nevoiti sa le memoreze, recite sau comenteze.

Dar cum ar ramane cu Vivaldi si concertul celor patru anotimpuri? Poate ca ne-am obisnui cu ideea existentei doar a trei anotimpuri in lume, dar concertul sau nu ar mai fi fost acelasi fara sunetele inspirate de primavara. Trebuie sa recunoastem ca aceasta parte este si cea mai cunoscuta din cele patru.

Cum te-ai putea lipsi insa de traditionalul martisor, ca sa nu mai vorbim de frumusetea si mirosul florilor de primavara, a copacilor infloriti, a primului ghiocel care anunta curajos inceputul primaverii?

Cu siguranta ca si celelalte anotimpuri au parti atat placute cat si mai putin placute, cu care trebuie sa ne multumim, pentru ca altfel nu am mai aprecia cum se cuvine primavara, nu-i asa? Dar totusi ea este cea mai frumoasa si mai asteptata dupa o perioada lunga de hibernare. Spune-ti voi, ce aveti sa-i reprosati?!

”Exista viata dupa moarte?” Este o intrebare care macina lumea inca de la inceputurile ei. Am auzit deseori marturiile oamenilor care “au vazut moartea cu ochii”. Vorbim aici despre cei care au fost o perioada in coma si au spus ca si-au intalnit rudele decedate cu mult timp in urma sau ca au vazut nu stiu ce lumina de la capatul tunelului. I-am putea cataloga drept nebuni, dar cum putem explica faptul ca multi au declarat ca “si-au parasit corpul” si au vazut tot ce se intampla in jurul lor.

Sunt multi oameni carora le este teama de moarte si speranta ca exista acel “ceva” dincolo, i-ar putea intari. Este adevarat ca stiinta aduce destule argumente impotriva existentei vietii dupa moarte, dar religia lasa libertatea fiecaruia sa isi aleaga propria credinta.

Cum a spus Pascal: “Daca Dumnezeu nu exista si tu ai crezut in El, nu ai pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut in El, ai pierdut totul!”. Trebuie sa credem in ceva, fie ca este Allah, fie ca este Buddha, pentru ca acela care nu crede in nimic, este un om pierdut. Altii spun ca isi aleg modele dintre oameni si sustin ca cei ce cred intr-o divinitate, sunt oameni slabi. Poate este mai usor sa crezi in ceva sau sa dai vina pe destin cand nu iti merg treburile dupa bunul plac sau sa spui: “Are grija Dumnezeu de toate!”.

Daca exista viata dupa moarte… nu vom afla poate niciodata. Da, rectific, niciodata pe aceasta pamant, iar cand vom trece intr-o alta dimensiune si vom afla, va fi destul de tarziu pentru a informa lumea.

Si iata ca din coasta lui Adam aveau sa se nasca felurite combinatii feminine ale caror efecte nu au lasat rigida istoria omenirii. De la eroina nationala a Frantei, Ioana d’Arc si mult controversata Monalisa pana la sufragetele britanice, personajele nevrotice ale lui Woody Allen sau Madonna – toate poarta inevitabil pecetea timpului lor. Dar cum ramane cu femeia secolului XXI?

• Nu stiu ce ar spune Marlyn Monroe despre asta, dar “Life is plastic, it’s fantastic” pare a fi motto-ul femeii de astazi, fie ca ne referim la alegerea (uneori neinspirata) estetico-financiara (vezi buze, sani, dinti, liposuctie), fie pur si simplu la modul artificial in care aceasta isi traieste viata.
• Paradox tipic feminin? Necunoscute sunt caile gandirii feminine. Adepte convinse ale feminismului, reprezentantele sexului frumos tind deseori catre rolul de femeie-barbat (de la vestimentatia masculina care se pare ca le ofera si mai multa senzualitate pana la gandirea propriu-zisa sau indepliniri unor sarcini considerate de obicei barbatesti).
• Si totusi…multitasking? Evolutia este intr-adevar un ideal tipic uman, dar: o slujba bine platita; o familie fericita; fitness o data la 2 zile; petreceri, dar si dezvoltare intelectuala; o viata sexuala sanatoasa; un sifonier doldora de haine; gatit sau multe prietene- nu devine oare o utopie?

Tu ce parere ai despre femeia secolului vitezei? Reuseste ea sa se integreze intr-un stil de viata fast-forward?

Nu-i tocmai usor sa-i alegi un cadou potrivit perechii tale. Pentru a te asigura ca esti pe drumul cel bun trebuie, mai intai, sa ai grija ca nu cumva sa cazi in capcana surprizelor penibile. Cred ca nimeni nu apreciaza cadourile impersonale, cu atat mai mult daca ele reprezinta si un cliseu. Si asa ia nastere calvarul pentru baieti. Atunci va spunem noi ce idei sa nu luati in considerare, pentru a scapa un pic mai rapid de cumparaturi. Deci asa NU:

Ursuletii din plus. Come on… In primul rand avem si noi o varsta, nu mai suntem copii. Chiar daca fetele tind sa aiba o afectivitate mai mare pentru lucrurile sa zicem „pufoase” si „dragute”, asta nu inseamna ca ele merita un astfel de cadou. Baietii ar trebui sa se stie ca majoritatea fetelor considera total inutil un ursulet de plus, care cu siguranta va ajunge prafuit si uitat pe undeva.

Celebrele perne rosii in forma de inimioara intra si ele in categoria cadourilor cliseu. Acestea se gasesc la toate tarabele din Bucuresti. De aceea, o fata nu ar fi niciodata impresionata de asa ceva, oricat de mare ar fi „inima” baiatului.

Obiecte personalizate cu fotografia voastra (cana, tricou sau din nou perna). Chiar daca nu poti personaliza obiecte la orice taraba, aceste „surprize” sunt la fel de comune ca si inimioarele obisnuite aflate la orice colt de strada. De aceea, cadourile de acest gen au ajuns si ele in sfera penibilului, asa ca nu va grabiti sa cautati o poza siripoasa cu voi doi.

Sursa foto