Articol scris de Mada Constantin ( primit pe mail de redactia Ambition)

Noi, fetele, oare ne punem vreodata problema asta?

Sau pur si simplu suntem sau nu? Ei bine, ar trebui sa incep cu definitia pitipoancei…ceea ce o caracterizeaza, ceea ce intra in partea de “asa nu” si ceea ce ne starneste rasul atunci cand trece pe langa noi pe strada. Cum recunosti o pitipoanca? Pai nu este nevoie sa faci asta, pur si simplu nebunia de sclipici si tocurile de 15cm in mijlocul zilei, nu sunt detalii care pot trece tocmai neobservate, ca sa nu mai mentionez aglomeratia de culori, boticul ROZ si aspectul pielii care ne aminteste de evreii din lagare! Am observat ca fetele astea au o pasiune pentru cantitate, si nu una oarecare, una industriala…bineinteles! La ele totul e mult! Rujul, accesoriile, placile D&G de pe blugii luati din tarabe, toata pasiunea pentru “fake” din ele rasare si tot in ele apune!

Evident ca a fi o “pisi” nu se rezuma doar la aspectul pe care si-l insusesc, dar e o adevarata placere sa le auzi vocea care iti da impresia ca tocmai au inspirat vreo 2-3 baloane de heliu, cat despre cultura nu prea exista, sau daca exista e lasata undeva adanc de tot si acoperita de toate non-valorile pe care le scot pe gura. Cuvintele lor se adapteaza crizei, adica sunt din ce in ce mai scurte, si cele mai intalnite exemple ar fi “frumi” si “dragu”, dar asta nu e neaparat ceva rau, suntem patrioti, ne adaptam nevoilor tarii..facem economie!

Cel mai trist e ca ele vin la pachet cu baieti fix la nivelul lor, pentru ca fetele, au si ele niste standarde! Baiatul trebuie neaparat sa aiba o masina cat mai frumoasa si mai eleganta, bani deasemnea, ca doar pisi trebuie sa iasa si ea in club si oricat i-ar placea sa atarne la x si y e mai bine cand au un “iubi” dispus sa le ofere tot ceea ce au nevoie.

Concluzia este una dezamagitoare pentru ca aceasta mica societate este in plina expansiune, iar valorile si cultura pe care profesorii incearca sa ni le transmita ajung detronate de numeroasele ore petrecute in fata oglinzii si multele defilari pe bulevard, pentru ca o “pitzi” daca nu se simte frumoasa si admirata isi pierde statutul!

Unii dintre voi, cei care sunteti din Bucuresti sau cei care se uita la stiri, probabil au aflat deja: o femeie s-a sinucis aruncandu-se in fata metroului in Piata Romana.

Incerc sa trec peste toata partea in care ma intreb de ce ajunge cineva sa isi doreasca sa moara, si sar direct la partea in care ma intreb de ce alege o astfel de moarte.

O sinucidere la metrou atrage atentia, devine stire, devine subiect de discutie. Vrei atentie dupa moarte?

O sinucidere in public socheaza si lasa amprente asupra oamenilor prezenti. Bun, tu ai vrut sa mori, dar de ce trebuie sa ii marchezi si pe cei care doar se intoarceau de la job obositi sau care incercau sa ajunga la facultate? De ce sa aiba cosmaruri de acum incolo omul care conducea metroul ce te-a lovit?

Un asemenea gest eu nu pot sa il percep decat ca pe un act de razbunare. Tu stii ca vei muri si vrei sa pricinuiesti si altora cat mai multa suferinta prin fapta ta. Nu-i de ajuns ca vor fi oameni care vor plange dupa tine; trebuie sa ii ingrozesti in plus prin spectacolul morbid pe care il oferi unei societati dornice de scandal.

Nu inteleg… de ce sa te sinucizi la metrou?

Vine o vreme cand esti singura. Si… singuratatea asta se prelungeste pe cateva luni de zile. Esti mai fericita sau din contra, te deprimi si incepi sa iti pui fotografiile pe diferite site-uri de socializare… doar-doar o sa te observe Fat-Frumos ? Cu siguranta ai fost intrebata de prietenele tale, cu lungi traditii in relatii de peste patru ani de zile, ( ele avand 20-21 de ani), de ce nu ai pe nimeni. Te vor considera o persoana obtuza, care a pus pret pe facultate, in loc sa isi gaseasca alesul inimii. Devine o problema daca ai peste 35 de ani, acum nu.

Cand esti singura, nu te intreaba nimeni de ce ai intarziat acasa sau de ce nu ai raspuns la telefon. Poti cheltui banii pe orice nimic, banii munciti de tine, fara a-i da socoteala printului de niciun leu.

Nu trebuie sa mai zambesti fals si sa spui: ”Vai, ce inel frumos mi-ai cumparat, pisi!”, cand tie ti se pare groaznic.

Singuratatea la 21 de ani, iti ofera libertatea de a dormi in diagonala in patul tau imens, fara a-l deranja pe iubitul tau. Sa nu uitam si de faptul ca poti sa iti dai cu cel putin zece creme sanatoase pentru tenul tau, fara a speria in zorii zilei pe nimeni.

Poti sa lenevesti in pat pana mai tarziu, fara ca marele El sa se simta neglijat ca nu il trezesti cu micul dejun.

Cand esti singura, poti spune oricarei petreceri: ”DA”, fara sa te temi daca iubitul tau va avea ceva de obiectat si daca te va lasa…

Poti conduce micuta ta masina,  baietii intorcand capul dupa tine, fara a fi un simplu accesoriu care zambeste fara incetare, langa iubitul tau.

Nicaieri nu scrie ca daca esti impreuna cu cineva, te vei simti in al noulea cer. Viata ta nu se rezuma doar la un iubit care te asteapta acasa sau la a face o facultate! Singura sau nu, trebuie sa iti traiesti viata, astfel incat sa iti ofere numai satisfactii si realizari. Si la urma urmei… de ce sa te legi la cap, fara sa te doara?

Un studiu recent, realizat in Marea Britanie, spune ca spionatul online este foarte des intalnit in randul cuplurilor: de la citirea mesajelor private si pana la programe speciale care monitorizeaza activitatea de pe Internet. Conform aceluiasi studiu, se pare ca fetele „spioneaza” mai mult decat baietii.

Am fost curiosi sa vedem daca studentii romani au trecut si ei prin astfel de experiente, iar 68% au marturisit ca si-au spionat iubitul/iubita online.

Iata ce ne-au impartasit unii dintre ei:

Alina, ASE: „Fostul meu prieten mi-a spart contul de mail si-mi citea constant mesajele plus ca le stergea pe cele primite de la un prieten bun, care se mutase la Cluj. Mi-a luat o vreme sa ma prind ca e ceva putred la mijloc.”

Florin, Constructii: „N-am fost niciodata curios sa ma amestec in treburile prietenei mele. Mi se pare o prostie sa ma apuc sa vad ce tot face ea online, cu cine vorbeste sau ce siteuri viziteaza. Daca nu as fi avut incredere in ea, nu mai eram acum impreuna. ”

Cristi, Politehnica: „Eu am avut o prietena maniaca. Imi stia toate parolele si o data mi-a dat add pe mess sub o alta identitate ca sa ma testeze. Eu mi-am dat seama ca era ea, dar i-am dus jocul pana la capat. Sa vezi apoi scandal. Asta a fost si motivul despartirii noastre.”

Ati avut si voi experiente asemanatoare? Povestiti-ne.

Probabil ca si tu ai auzit de filmul documentar realizat de un grup de crestini ortodocsi din Serbia. Scopul acestora este de a arata efectele nocive pe care le au CIP-urile asupra noastra. Totul se rezuma la cateva domenii in care se presupune ca fiara si-a pus amprenta: Coca-Cola, Big Brother, Internetul sau New York. Cat este fabulatie si cat este adevar… ramane de vazut.

Poate cea mai adevarata parte este legata de implantarea CIP-urilor. Aparent, cand spui CIP, spui un grad mai mare de securitate, dat fiind ca in orice moment ar putea fi declansat un atac terorist. Iata ca sunt mai multe dezavantaje decat avantaje, dintre care mentionam:

1. microcipurile implantate la animale au produs cancer in 10% din cazuri, tesutul cancerigen a aparut in jurul CIP-urilor RDIF.

2. exista cazuri in care datorita mobilitatii CIP-urilor in tesutul implantat, a fost nevoie de interventii chirurgicale. Plus ca se pot sparge in interiorul tesutului si pot provoca rani grave. Probabil ca in viitor se vor realiza CIP-uri atat de mici incat… nu vom avea efecte biologice devastatoare (ce incurajare!)

Crestinii sustin ca cei care accepta implantarea CIP-urilor, de fapt alatura numarul fiarei, 666, cu identitatea personala, cu propriul nume sau cu fotografia lor. Toate aceastea insumeaza chipul lui Dumnezeu, o batjocura asupra celor sfinte.

Fictiunea consta in faptul ca, “Ingerul digital” surprinde asa numite zgomote din Infern, ceea ce pentru orice om care a trecut prin patru clase primare, nu pot fi considerate veridice. Veti putea auzi in documentar, sunetele pe care le scot duhurile sau nu stiu ce entitati din Iad; acest lucru multumita unor savanti rusi care au sapat la 14 km adancime in Siberia, prin anul 1960. Se pare ca tot ce stiam noi despre faptul ca pentru a scoate tipete, trebuie sa respiram, avem nevoie de plamani, trahee, corzi vocale… etc, era total eronat. Dar necunoscute sunt caile Domnului si probabil ca pacatosii au trupuri viguroase de le poate ajunge tipatul la suprafata scoartei terestre.

Noi nu te sfatuim: CREDE SI NU CERCETA! Ba din contra, ai dreptul sa stii cat mai mult! Urmareste documentarul: ”Ingerul digiral” si alege din acesta ce iti este de folos.

Puteti vizionare restul partilor documentarului direct pe Youtube.

Sssssst! Inevitabile, din ce in ce mai numeroase, sub un aspect clandestin sau mult prea evident, isi fac aparitia depasind uneori granitele impuse de societate-STEREOTIPURILE. Avand un efect direct asupra interactiunii umane, ele reprezinta totalitatea credintelor general raspandite cu privire la un anumit individ, grup social, etc.

Dar pentru ca acestea nu reflecta intotdeauna adevarata fata a unei realitati, rezultatele negative se regasesc in discriminare, rasism, sexism. Tocmai de aceea avem tendinta de a asocia streotipurile numai cu aspecte deloc pozitive ale vietii.

Pe de alta parte insa, exista si anumite parti benefice, care, desi intr-un numar mult mai mic, nu ar trebui neglijate. Iata cateva exemple:

1. Social-economic. Uneori, stereotipurile ne determina sa avem un comprtament adecvat fata de o anumita situatie in functie de rolurile si statusurile noastre De exemplu, avem un politist si un doctor. Datorita seriilor de atribute si caracteristici ce le revin fiecaruia (atitudine, loc de munca, vestimentatie) putem face diferenta dintre cei doi si astfel nu riscam sa ne plangem de o durere de masea la politistul care tocmai dirijeaza circulatia.
2. Rol in aparare. Un alt aspect pozitiv este faptul ca stereotipurile ne ajuta sa ne protejam in diferite situatii. Daca potentialului tau iubit ii regasesti anumite trasaturi specifice profilului unui criminal in serie, poate ar trebui sa te mai gandesti o data.
3. Pentru a fi anulate. Uneori reusim sa indepartam ceea ce este negativ abia dupa ce constientizam asta. Poate ca ti-ai insusit anumite stereotipuri doar din cauza anturajului. Realizand acest lucru, le poti anula pentru a avea o minte mai libera si mai deschisa.

Copilaria este o parte frumoasa a vietii noastre. In perioada copilariei ne jucam diverse jocuri educative de care acum ne amintim cu placere.”Baba oarba”,”Nu te supara frate”, “Ratele si vanatorii”, sunt exemple de jocuri care ne captivau atentia si vroiam sa le jucam mereu. Erau jocuri pe care le jucam iarna dar si vara pe strada impreuna cu vecinii care  in timp devin prieteni din copilarie.

“Nu te supara frate”, “Monopoly”,”Cuburile (lego) de construit”sunt exemple de jocuri ale  copilariei pe care le jucam impreuna cu prietenii. Sunt jocuri educative care ne-au facut copilaria frumoasa, jocuri pe care le jucam in grup.

“Baba oarba”, ”Ratele si vanatorii”, ”Tara, tara vrem ostasi”, sunt doar trei dintre jocurile pe care le jucam in aer liber. Jocurile in aer liber impreuna cu ceilalti copii sunt jocurile care ne faceau sa vrem mereu afara chiar daca parintii nu erau mereu de acord sa iesim afara.

“Tarzan”, “Bubbles”,”Bob Constructor-puzzle”, sunt jocuri pe calculator care  atrag atentia copiilor.

Jocurile copilariei difera insa de la o generatie la alta. Daca generatia mea nu stia ce inseamna calculator, generatiile noi uneori inlocuiesc jocurile cu prietenii cu cele pe calculator.

Dar cine spunea că jocurile sunt doar pentru copii? Ei bine, afla ca desi depasesc varsta copilariei, oamenii joaca (voluntar sau involuntar, constient sau inconstient) anumite roluri in societate. Cartea lui Eric Berne, ,,Jocuri pentru adulti” prezinta numeroase exemple in acest sens:

• Jocul ,,De ce mi se intampla numai mie?”- Rolul se regaseste in randul ,,victimelor” care isi doresc un succes dincolo de propiile asteptari, atat pe plan profesional, cat si pe plan personal.
• Jocul ,,Uite ce am facut din cauza ta”- acesta poate fi considerat atat un joc de casnicie (rolurile apartinand parintilor si copiilor), cat si utilizat la locul de munca. In cadrul acestuia, cuvintele sunt inlocuite cu reprosuri din priviri.
• Jocul ,,Daca n-ai fi fost tu”- se refera la modalitatea in care ceilalti sunt priviti din punct de vedere al sprijinului pe care ni-l ofera. De exemplu, o femeie se casatoreste cu un barbat care o va impiedica sa ajunga in situatii care sa-i provoace spaime.
• Avand motto-ul ,,Nu te panica, parintele nu are cum sa reuseasca”, jocul ,,De ce nu…Da, dar” este menit sa linisteasca si sa faca pe plac copilului.
• Jocul ,,Nu incerc decat sa te ajut” are un scop precis (sugerat chiar de titlul acestuia), putand fi jucat atat in plan personal, cat si profesional.

Voi in care dintre aceste situatii va recunoasteti?

Jocul te ajuta sa descoperi aspecte ale sinelui, te educa si te lasa sa experimentezi situatii sociale si virtuale. Totodata, in jocurile pe calculator se ridica problema alter-ego-ului si lupti pentru o pozitie sau un rang la care ajungi mai repede decat in viata reala. Aici, satisfactiile sunt imediate.

Un joc multiplayer online (massively multiplayer online game sau MMOG sau MMO) este un tip de joc pe calculator care permite sutelor de jucatori sa interactioneze simultan intr-o lume creata la care au acces prin intermediul Internetului. De obicei astfel de jocuri se joaca într-o lume persistenta online rezervata multi-jucatorilor.

Unele jocuri MMO sunt accesate şi de pe aparate mobile cum ar fi telefoanele fiind numite jocuri MMO Mobile sau jocuri MMMO sau chiar jocuri 3MO. Aceste jocuri pe calculator pot deveni imens pericol daca nu se limiteaza timpul afectat lor. Ca doar, ce-i prea mult, strica.

Intr-o alta ordine de idei, voi cu ce jocuri va pierdeti vremea?

Privind din perspectiva utilitarista si pur subiectiva, mall-urile ar merita doar in proportie de 20 % sa existe in numar atat de mare. Sa nu se inteleaga gresit. Nu am nimic cu magazinele sau brandurile in sine, ci cu efectele pe care acestea le nasc in randul bipezilor dornici (inconstient) sa-si modeleze personaliatile ca o bucata de plastilina dupa standardele unei societati ce pare sa se afle in continua tranzitie.

Ce se intampla cu restul de 80%? Proportia acesta se regaseste in ceea ce se poate numi subcultura mall-urilor (cu sens peioratv si subliniat cu linii ingrosate). La acesta categorie nominalizaii sunt: grupul ,,-Unde iesim astazi? -Hai la mall!”, fanele infocate ,,Geanta pe brat si spranceana ridicata” (atat de ridicata incat nu vor observa semnul ,,Atentie, podea alunecoasa!”, cat si ,, Mama, tata si copilul-fascniatia mall-ului”. Intamplator sau nu, competitia este atat de stransa incat toti sunt declarati ,,castigatori”.

Ce mi se pare atat de deranjant este faptul ca oamenii prefera, din obisnuinta sau nu, sa aleaga mall-ul ca modalitate de petrecere (irosire?) a timpului liber, modalitate atat de raspandita si uzata incat ma determina sa cred ca incepem sa ne pierdem imaginatia, cat si dorinta de nou si de cunoastere. Mai este nevoie sa subliniez ca bunurile culturale devin stravezii (unele chiar sunt pe patul de moarte) cand au un concurent atat de puternic (puternic deoarece majoritatea opiniei publice il prefera)?

Care este atitudinea voastra fata de mall-uri? Vi se par ele o modalitate de pierdere a identitatii perosonale si culturale sau le ,,consumati” doar din prisma pragmatismului lor?