Articol scris de Liviu Vasilescu, student la Univ. Politehnica Bucureşti, Facultatea de Energetică Ingineria Mediului, castigator al unui voucher de 100 RON la Outwear.

Câteva din situaţiile următoare sunt argumente solide care dovedesc „cantitatea de kitsch pe metru pătrat” din zilele noastre: unii melancolici din generaţia părinţilor sau bunicilor, încă mai păstrează mileuri pe televizoare şi bibelouri  în „vitrine”, ziarele cele mai citite în România sunt cele care oferă pagini pline de nuditate (fata de la pagina 5, fetele de la vreme şi horoscop, vedete surprinse de papparazi sau poveşti à la OTV), cei 5 milioane + 1 care s-au regăsit în genul „imnului electoral”, simbolurile religioase au parte de expuneri neadecvate, găsindu-se şi pe magneţi de frigider.

La nivel moral, lamenterea românească este la loc de cinste, viziunea unidirecţională asupra perioadei actuale duce evoluţia spre involuţie, iar incapacitatea multora de a trece peste mimetism şi de a-şi dezvolta o personalitate independentă contribuie la perpetuarea prost-gustului.

Nu vreau să continui prin a face o listă de kitsch-uri naţionale şi contemporane, ci vreau să propun câteva soluţii.Este foarte important ca tinerii să conştientizeze calitatea frumosului în viaţa de zi cu zi, fie că o fac vizionând o piesă de teatru, fie ducându-se la un muzeu sau o galerie de artă, fie că citesc cărţi/reviste despre artă. Esenţială este transformarea lor în consumatori de bun-gust.

Ca viitor inginer de mediu îmi doresc să văd cât mai multe persoane care să gândească „verde” şi în consecinţă le-am prezentat tinerilor din liceul pe care l-am absolvit problemele cu care se confruntă planeta, propunând şi câteva soluţii, le-am vorbit despre Earth Hour, evenimentul care „trimite” frumuseţea Terrei, timp de o oră, în lumina lumânărilor celor cărora cu adevărat le pasă de mediu. De asemenea, le-am vorbit şi despre implicarea în activităţi extraşcolare, o altă cale de a contribui la îmbunătăţirea personală şi la cunoaşterea mediului în afara orei de 50 de minute şi a pauzei de 10 min.

Chiar şi la nivel tehnic, poate fi vorba de artă. Una din companiile care are  statement puternic legat de schimbările climatice este Apple. Ultimii ani au fost plini de inovaţii şi îmbunătăţiri ale produselor, care, acum, au o amprentă de carbon mult mai mică decât cele din generaţiile anterioare. Fie că este vorba de unibody-urile de aluminiu, fie de bateriile Macbook-urile care rezistă 7 ore, orice produs care părăseşte liniile de producţie ale companiei este o adevărată minune tehologică.

Concluzia subiectului abordat nu poate fi altfel decât tristă. Dispariţia kitsch-ului mioritic nu va fi bruscă, iar evoluţia sa este incertă: poate deveni un mod de viaţă sau cineva/ceva va reuşi să îl şteargă şi să-l ţină departe de noi. Cu toate astea sunt optimist şi încerc să fiu o parte a schimbării de fiecare dată când am ocazia.

Articol scris de Ana-Maria Lazar, studenta la  Facultatea de Drept si castigatoare a unui abonament de 2 luni la sala de dans Moty Dance Studio.

…binecunoscutele versuri ale celor de la Aqua rasunau prin 1997.

Eram copil si atrageam tot ce insemna “nou” din jurul meu fara a filtra cumva informatiile…pana a-mi slefui preferintele de orice gen am trecut printr-o perioada in care totul mi se parea interesant. la fel de interesant mi s-a parut si muzica fetelor de la Andre si A.S.I.A. si apoi ploaia formatiilor dance:culori,sunet,miscare,imbracaminte,vocabular prin scoala generala am auzit pentru prima data termenul “kitsch” la orele de desen (deci kitsch-ul in arta) – fascinant – anii au trecut si mi-am format un “ochi” mai mult sau mai putin critic pentru ce vedeam in jurul meu. Trendurile s-au schimbat- de la platforme la botine cu varful foarte ascutit, de la cizme cat mai inalte la balerini tipatori, de la mulat la xxl, de la negru lucios la roz bonbon,etc- copii au crescut cu ce au “prins” din jurul lor….

Dar nu vreau sa fiu exclusivista in ceea ce priveste virusul kitsch-ului. Din contra vreau sa subliniez faptul ca acesta aduce atingere tuturor domeniilor,nu numai modei, deci si atitudinilor, gusturilor in materie de filme,obiectelor de design interior, muzicii,culturii generale, ritualurilor de infrumusetare,literaturii,etc.

Astazi este foarte greu sa trasezi linia de demarcatie intre frumos, estetic si vulgar, kitsch, avand in vedere in primul rand adagiul latin “de gustibus non disputante est” (gusturile nu se discuta)

Dar hai sa fim seriosi. Cand in juru-ti vezi “prostia omeneasca” ridicata la rang de V.I.P, cand calitatea e inlocuita cu “spiritul de turma” in materie de kitsch, cand pana si politica e plina de flacari violet (culoare in “fashion”) sincer ajungi sa te intrebi pe unde te situezi tu ca om in societate.apare inevitabil dilema: a fi CU sau a fi CONTRA?

In concluzie: fara bani multi ai mari sanse sa devii kitsch, dar nici opulenta  nu te salveaza; lipsa unei culturi solide te arunca in bratele kitsch-ului, dar si fara a putea fi incadrat in aceasta categorie te poti pierde in acest “miraj”; anturajul
te poate impinge spre  sau ,dimpotriva, in contra curentului-kitsch ; cam orice ai face sau nu ai face mai devreme sau mai tarziu tot vei da nas in nas cu o forma atenuata sau agravata a kitsch-ului. Personal celor “bolnavi”de kitsch le recomand urmatoarea reteta: modestie + respect + bun-simt si o doza de realism(nu vrem aparente senzationale,vrem realitati concrete si demne de apreciat).

Articol scris de Georgiana Stoica, studenta la Facultatea de Cibernetica din cadrul ASE Bucuresti si castigatoare a unei sedinte de Laser Tag pentru 10 persoane.

Kitsch-ul este sosia oficiala si malformata a culturii. Caracterizat de abundenta si egocentrism, kitsch-ul nu cunoaste notiunea LESS IS MORE!

De asemenea, acesta nu are adjective de comparatie, de exemplu nu putem spune “mai kitschos” sau “mai putin kitschos”. Kitsch-ul e un atribut ce caractrizeaza un obiect sau nu. Pentru a defini cat mai concret, am creat ABC-ul kitschului:
A-atitudine sfidatoare
B-bogatie aparenta
C-calitate inferioara

Nu mai exista indoiala: kitschul e umbra deformata a autenticului de care cu greu se mai poate scapa. E maladia societatii actuale! Antidotul? Trebuie cautat in trecut!

Articol scris de Camelia Stoica, studenta la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Traducatori, castigatoare a unei sedinte de Laser Tag pentru 10 persoane.

Kitsch…un cuvant atat de pretentios si cu o conotatie atat de negativa…

Pai, eu cred ca lumea in care traim,in care ne dezvoltam si in care ar trebui sa evoluam, a devenit un kitsch…lumea a devenit un stereotip; mai nou vezi pe strada numai siamezi si siameze, toti scosi dupa acelasi tipar, s-au grupat bisericute de pitipoance, de cocalari, de oameni ce vor a parea altcineva decat sunt.

Ca sa fii la moda, ca sa fii trendy, trebuie implicit sa fii kitschos… pentru ca, inconstient, asta se impune…desi noi suntem prea absorbiti de pragmatism ca sa ne dam seama… din pacate, tot din vina noastra s-a ajuns aici, caci daca noi nu am fi acceptat si nu ne-am fi acomodat cu conceptul asta, nu ar mai fi existat. Vorbesc acum despre emisiunile pe care le-ati dat ca exemplu in revista voastra (foarte interesanta,de altfel) care nu mai stiu cum sa faca audienta, sa atraga atentia noastra si recurg la metode atat de kitschoase, incat ele devin un kitsch; vorbesc de tarabele pline cu inimoare de plus, martisoare si alte obiecte absolute inutile, asezate strategic in locuri deja aglomerate, enervand parca si cel mai calm om cand e grabit… vorbesc de posturile romanesti de muzica care reusesc sa-ti taie pofta de a mai asculta o melodie, caci difuzeaza o aceeasi fata devenita idol pentru “dorobantoaice”, care se screme pana ii ies 3 vorbe pe gura, vorbe pe care le-ar fi gandit un copil care descopera alfabetul… si as mai vorbi de atat de multe care se intampla, insa mi-e teama sa nu ma abat de la semnificatia acestui cuvant…

Nu sunt o frustrata care se vrea nota discordanta a generatiei sale, ci o persoana cu mai mult timp liber care-i permite sa observe “kitschuizarea” societatii, proces la care particip, pentru ca observ, dar nu fac nimic…

Asadar, kitschul nu consta neaparat in paietele orbitoare, care nu tin cont de regulile cromatice (desi mi se pare dezgustator), in pantofii cu toc de 10 centimetri lipiti cu super-glue de talpa si cu aspect de tenisi,dar cu bot ascutit care te provoaca,parca, sa te impiedici, ci kitschul inseamna (parerea mea), insasi acceptarea sa ca proces ce a luat amploare…ignoranta cu care ne-am obisnuit sa traim,dar mai ales ignorarea “celor kitschoase”.

Articol scris de Liliana Muntianu, studenta la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi.

A ieşi din tipare, a încălca regulile bunului gust, a atrage atenţia prin detalii multiple care duc in eroare privitorul sau simplu, sfidare? Poate că pentru o anumită categorie a populaţiei kitsch-ul a devenit un mod de viaţă, un mod de exprimare, un mijloc de impunere a trăirilor percepute greşit, un manifest, o artă, sigur a repulsiei, un grad ridicat al inconştienţei uneori, al intenţiilor alteori.

Eu aş spune că există probleme de educaţie, bun gust, rafinament ori eleganţă, instalându-se astfel, destul de evident şi absolut deloc subtil, o falsitate care are puterea de a atinge cele mai înalte culmi ale imaginii umane în general, ale românului în particular. Este tot mai evident faptul că  unora le displace simplitatea, împingând spre extreme totul: de la vestimentaţie la machiaj, de la atitudine la comportament, de la anturaj, locuri frecventate, muzică la lucrurile materiale ce îl înconjoară. Imaginea pe care fiinţa o expune zilnic îl defineşte întru totul.

Oamenii au nevoie de stilişti pentru viaţă, dar nu ţin cont de reguli şi trec peste acestea ori de cate ori li se dă oportunitatea. E destul de riscant să se pună alături culori ţipătoare, paiete, imprimeuri strălucitoare, genţi cu renume de împrumut, pantofi sport aurii, în combinaţii cu imitaţii de blană naturală, piele. De asemenea, extensiile de unghii, păr, genele false, buze roze/portocalii, machiajul strident trec limita bunului gust, al naturaleţii. În ziua actuală, tinerele vor să fie cât mai frumoase, inspirându-se însă  în mod eronat de la vedete consacrate, artişti ai lumii inovatoare şi încă nu ştiu să facă diferenţe, lăsându-se duse de imaginaţia proprie, “bogată, ce nu dă greş.” Pentru a rămâne în acelaşi ambient, atitudinea denotă o pseudopersonalitate, o instabilitate la nivelul superior al existenţei.

Ochiul este cel mai aspru critic, el desfiinţează şi tot el corectează. Părerea celorlalţi cu privire asupra aspectului exterior conteaza foarte mult şi deşi kitsch-ul pare a căuta mereu atenţie, poate fi cu uşurinţă evitat. În fond, e o chestiune de gusturi, de maniere. Ceea ce lipseşte fiinţei e cultura esteticului.  A fi original nu înseamnă neapărat a deveni tu însuţi un obiect decorativ. Unele femei din România nu se preocupă în mod special de imaginea lor, şi nu doar sectorul feminin, ci şi cel masculin. Poate fi luată în calcul şi criza economică , important factor demotivator. Oamenii îşi pierd interesul pentru maniera în care trăiesc când vine vorba despre necesităţile pe care le au. În cazul acesta, majoritatea celor din mediul  rural, şi nu numai, pun accentul pe viitorul familiei, pierzându-şi interesul faţă de aspectul lor.

Comportamentul denotă de asemenea, lipsa de educaţie, de manieră, făcând corelaţie cu atitudinea uşor evazivă, falsă. Un alt kitsch, mai mult sau mai puţin considerat astfel de către ceilalţi, poate fi  uşor identificat cu ziua îndrăgostiţilor. Această zi împrumutată de la americani, Valentine’s Day, a devenit o zi comercială, pierzându-şi esenţa. Iubirea se arată mereu, nu neapărat într-o zi anume. Şi alte zile scapă de sub controlul bunului gust: spre exemplu, luna martie arată ce fel de persoană este cea de lângă tine. Modul în care este ales mărţişorul descoperă subtilitatea sensibilităţii. Simbolul primăverii pare a fi uitat însă când vine vorba despre câştigurile ce pot fi obţinute de pe urma oricăror obiecte ce înlocuiesc mărţişorul tradiţional. Sistemul de comercializare a mărţişoarelor este kitschos şi mai ales atitudinea unor persoane mai puţin avizate să facă acest lucru.

Dacă am sta să ne gândim la toate aspectele vieţii şi la maniera în care fiinţa se prezintă, dacă am analiza fiecare gest, privire ori formă de exprimare, am putea împărţi lumea în două categorii: cei care au simţul esteticului, al frumosului, cei care ştiu să trăiască sub simţurile limitelor, cunoscători ale celor mai fine detalii ce fac diferenţa. Din categoria a doua fac parte cei cărora nu le-a fost injectată licoarea salvatoare. Cu ei avem contact zi de zi şi asupra lor depistăm kitsch-ul tot mai tânăr ce îşi poartă paşii indiferent ca un adolescent rebel prin relativ. Îl suportăm uneori, alteori îl neglijăm, însă nu îl vom înţelege şi accepta niciodată. Şi nu e discriminare!

Acum spune-mi, tu din ce categorie faci parte sau cât de des ai picat în cealaltă extremă?

Articol scris de Alexandra Machitescu, studenta la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comnicarii si castigatoare a unei sedinte de Laser Tag.

Kitsch? Grea intrebare… Pe langa banalul lucru tipator si tare colorat kitsch-ul se transforma si devine orice. De ce ?

Pentru ca traim intr-o graba permanenta si nu avem timp sa privim dincolo de aparente. Sa luam un exemplu: o fusta lunga, cu multe culori tipatoare poate si cu cativa banuti prinsi pe ea. Ce poate fii mai urat de atat isi spune orice tanar care pretinde ca are nitel bun gust.

Totusi, eu cred ca nu e kitsch! E nebuna, o sa fie concluzia voastra generala. Dar e vreau sa va explic de ce! Pentru ca fusta aia reprezinta o traditie a romilor si pentru ca o femeie roma o poarta ca pe un simbol al  partenentei! Intelegeti?Prin stil, fie el kitch sau nu toti se includ intr-o categorie!

Cum ne-am mai da noi seama de gusturile muzicale daca s-ar renunta la unele obiecte vestimentare(daca toti manelisti ar fii imbracati in costume de bun gust si fara aur  pe ei cum i-am recunoaste?sau nu v-ar deruta ca domnisoarele
usoare sa se imbrace in haine care sa acopere partile intime si sa fie nemachiate).

De aceea, eu cred ca acest kitsch e ca o harta urbana- ne ajuta sa ne facem loc in oras. E cred ca mai de prost gust e sa vrei sa pari ceea ce nu esti…de fapt, kitsch e ceea ce nu ti se potriveste, lucrul cu care nu rezonezi…

Articol scris de Barbu Liviu-Andrei, student la Academia de Studii Economice din Bucuresti, facultatea de Cibernetică, Statistică si Informatică Economică si castigator al unui voucher Outwear de 100 RON.

O definitie care să înglobeze  toate părerile tale despre un concept ar trebui să aibă ca esential modul în care esti afectat în mod direct sau indirect de posibilele efecte ale acestuia. De asemenea, analiza ta trebuie să fie validă si pentru o gamă cât mai largă de “teoreticieni” proveniti din diverse categorii. Românii sunt recunoscuti pentru calitatea de specialisti “în datul cu părerea”. Nu poti să multumesti pe toată lumea, dar ti se impune un minim de argumente necesar pentru a te salva pe tine. Poti alege să fii ignorant, asigurându-ti o falsă libertate prin eliberarea de prejudecăti, folosită ca si scuză.

Kitsch-ul este perceput în primul rând ca o chestie de prost gust, ofensatoare proportional cu frecventa de aparitie si aria de actiune. În general, putini rămân insensibili la prost-gust si devine greu să te abtii să nu arăti cu degetul si să condamni.Un lucru apreciat de un auditoriu numeros nu impune neapărat si calitatea. Esti perfect îndreptătit să te situezi de cealaltă parte a baricadei si din umbra subiectivismul să-ti manifesti regretul si dispretul cu privirie la subiectul în cauză. De aceea o explicatie ratională, completă si suficientă poate reusi o minune: convertirea.

Despre manele se discută de ani de zile din perspectiva unei puternice dezaprobări a acestui curent muzical, însă acestea au supravietuit fără să fii realizat mutatii majore în structura lor.Poate părea bizară mentinerea, respectiv extinderea acestui fenomen în ciuda faptului că inclusiv sustinătorii sunt constienti de imaginea denigrată pe care o au în ochii publicului. Nu este ciudat, pentru simplu motiv că manele nu înseamnă pentru ei acelasi lucru ca pentru ceilalti. Acest lucru exemplifică încălcarea principiului de valabilitate a teoriei în fata diversitătii. Este o situatie complexă, si de accea, în alternativă, putem să ne justificăm doar propriile algeri, nu si pe ale celorlalti, trebuie evitată judecarea fenomenului în sine, ci doar impactul acestuia asupra noastră. Unii sunt orbi în fata kitsch-ului.

Prima dată când am făcut cunostiintă cu termenul de kitsch a fost pe la vârsta de 10 ani.

De ziua ei, am hotărât să-i cumpăr mamei un cadou mai special si am avut proasta inspiratie de a cumpăra o icoană.Nu de la biserică sau mănăstire, de la magazinul universal de pe colt. Special acestei icoane era faptul că,  pe lângă rolul sacru,  aceasta mai avea rolul de a-ti furniza ora exactă. Erau la mare căutare ceasurile cu baterii si această icoană,  în culori tipătoare si cu o Fecioara Maria extrem de zâmbitoare, era o icoană cu ceas sau un ceas cu icoană. Sincer, nu eram prea încântat de  acea asociere dar euforia de a fi găsit un obiect atât de extravagant a îndepărtat pe moment frământarea.

Ajuns acasă, i-am arătat fratelui meu minunătia intrigantă pe care o găsisem. Fiind mai mare cu patru ani, fratele meu mi-a explicat că aceasta era un kitsch, un obiect lipsit de valoare si care pe deasupra denigra un lucru sfânt. După câteva eforturi, cuvântul a iesit corect din gâtul în care simteam scârbă. Familita mea era credinciosă iar eu la acea vârstă am înteles kitsch-ul ca pe un păcat. Priveam cu milă ceasul cu limbile aurii care se roteau cu ticăit electronic între cifrele negre frumos rotunjite pe cadranul de un alb imaculat. Era limpede că obiectul în sine nu era de vină. Rămas singur în cameră, priveam ochii icoanei care parcă îmi spuneam să mă apropii fără frică, nu face rău, iar eu nu am nicio vină, decât aceea de a fi nestiutor.

Totusi, cadoul a fost înlocuit si icoana lăsată cu nepăsare pe un dulap acoperită de praf în anii ce au trecut. Kitschul imită în primă instantă, dar procesul este imperfect, există un filtru tulbure care face copia mereu inferioară originalului. Spre deosebire de artă, care se naste din suflet si se hrăneste cu sentimente,  kitschul cerseste admiratie. O deosebire fundamentală a artei fată de kitsch este aceea că satisfac nevoi diferite. Devoratorii de kitsch au nevoie de parodie pentru a-si afisa aroganta sau pretentiile de cultură. Muzica devine kitsch atunci când nu mai îndeplineste toate criteriile pentru a se numi astfel, ca de exemplu, versurile si cântatul doar pentru a face bani. Vestimentatia devine kitsch din imaginea dată de o garderobă jalnică dar care se consideră elegantă si sofisticată doar pentru a atrage atentia. Kitschul strigă mereu, nu suportă singurătatea si este dependent de atentie.Este de prisos sa mai vorbesc de politică, toată lumea cred ca a făcut-o.

Mă abtin si de comentariile legate de emisiunile prezente în programul televiziunilor, oricum as vorbi în necunostintă de cauză, deoarece am renuntat de 2 ani si ceva la acest divertisment. Nu am aruncat TV-ul pe geam, dar la cămin nu am avut si nu am televizor, iar acasă urmăresc doar câteva emisiuni. Pot doar să afirm că televiziunile sunt printre cele mai propice medii de dezvoltare a kitsch-ului. Acesta nu are o formă materială neapărat, nu este tabloul sau sculptura neinspirată, el se simte, aduce un val de sentimente care te fac să tremuri de dezgust. Dezgust si neputintă.

Este greu de vorbit despre kitsh în câteva rânduri, în opinia mea este o problemă complexă care s-a întins ca o plagă în toate domeniile vietii noastre. Dacă stim ce modele să urmăm, care sunt adevăratele valori si virtuti, putem sta linistiti, kitsh-ul nu ne poate infecta. La fel ca si în cazul medicinei, este mai usor să prevenim kitsch-ul decât să scăpăm de el.

Personal, mă simt afectat cel mai mult de kitsch atunci când acesta devine mod de viată care ti se impune. E oribil să trăiesti într-o lume în care ti se spune că pentru a reusi trebuie să ai tupeu si să fii nesimtit. Este fals, este o imitatie puterii si un abuz al  impresiei de teamă pe care o simti în jurul tău. Dar tu vrei să vezi doar teama,  nu  si dispretul din ochii lor. Pentru mine, lipsa bunului-simt este o formă de kitsch. Pentru a întelege ce este kitsh-ul, trebuie înteleasă si apreciată arta adevărată.Vei fi suprins de noua optică. Eu iubesc frumosul natural, nu artificalul care se autodeclară frumos.

Articol scris de Ioana Raluca Stoica, studenta la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA, castigatoare a unui abonament de 2 luni la Moty Dance Studios.

Pe certificatul lui de nastere scrie secolul al XIX-lea. Ei bine, face parte din noua generatie. Dar  a crescut intr-un an cat altii in sapte si a cucerit lumea intreaga cu atitudinea lui. De mic nu i-a placut scoala, dar a reusit cu succes sa se integreze in societate. Crescut sub aripa protectoare a mamei sale vitrege, cultura, a furat meserie, numai ca talentul ii lipsea cu desavarsire.

Acum personajul nostru traieste clipa, caci maine va fi mai rau. A contaminat pe toata lumea, iar cei care au scapat nu sunt priviti cu ochi buni. Aflat in floarea varstei, incheie parteneriate in intreaga lume. Ah, nu am mentionat cu ce se ocupa: distribuie placere si trivialitate. Stiu, stiu…e tentant!

Asadar, bine ai venit in lumea kitsch-ului! Tot ce trebuie sa faci este sa-ti pui o dorinta. La noi, visele devin realitate cu o singura conditie…sa nu fie de calitate!

Ambition! te asteaptă la cea de-a patra ediţie a întâlnirilor de la Cărtureşti.

Dacă îţi place să încingi discuţii aprinse, să fii provocat, sa afli părerile invitaţilor si a participantilor sau doar să bei un ceai cald în compania altor studenţi într-un spaţiu informal, atunci vino la Cărtureşti, joi, 25 martie, ora 14:00.

Invitaţii din aceasta lună sunt:

- Daniela Tanase – designer vestimentar si prezentatoare emisiune fashion

- Marius Nedelcu – solist şi director de programe al UTV

- Catalin Bordea – actor şi stand-up comedian

- Adrian Ciubotaru – Iniţiatorul proiectului tweetika.com şi co-partener la pestrada.info; Unul dintre iniţiatorii proiectelor de implicare socială civika.ro şi orasulciteste.ro.

Tema acestei conferinţe este cea propusa in numarul din februarie al revistei: KITSCH-ul: ce inseamna pentru tine si mai ales cum poate fi identificat si combatut.

Împreună vom consemna o intalnire constructivă, amuzantă şi cât se poate de informală, de la care nu vor lipsi ceaiul aromat din partea casei şi voucherele de la Cărtureşti oferite gratuit studenţilor participanţi.

Vom transmite live incepand cu ora 14 pe videomax.ro .Fiti pe faza!