Indiferent de perioada sau locul unde ne-am nascut, femeie sau barbat, sclav sau stapan, trupul inchide in el pentru un timp un suflet, pe care il elibereaza abia dupa moartea fizica a corpului. Aceasta esenta divina care supravietuieste mortii renaste intr-o alta lume si intr-un alt corp. Reincarnarile sunt perioade de purificare pentru ca sufletul sa-si atinga scopul suprem – Nirvana.

De asemenea, reincarnarea pretinde ca asigura dreptatea. Conform legii karma, in fiecare viata primim ceea ce meritam. Faptele noastre bune atrag dupa ele rezultate bune, iar faptele noastre rele atrag dupa ele rezultate rele de la o viata la alta. Conform legii karma, nicio suferinta nu este nedreapta, pentru ca niciun om nu este nevinovat. Asadar, daca am pacatuit intr-o viata anterioara, pedeapsa vine in noua viata, in care trebuie sa fie ispasite pacatele.

Dar cum s-a nascut spiritul si de ce s-a format impur, cat sa fie nevoie de acest ciclu anevoios de reincarnare pentru a se purifica? Acest subiect este si a fost tratat de diferite religii si natiuni: la hinduism, in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la crestini pana in secolul al IX, dar fiecare aduce o varianta interpretata diferit.

Principala problema intervine in momentul in care marea majoritate a oamenilor nu isi amintesc de viata anterioara. In acest caz cum putem invata din greselile trecute dacă nu ni le putem aminti?

Tinand cont de numarul greselilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv sa speram ca, intr-o viata viitoare, vom face lucrurile asa cum trebuie?

sursa poza

Si iata ca din coasta lui Adam aveau sa se nasca felurite combinatii feminine ale caror efecte nu au lasat rigida istoria omenirii. De la eroina nationala a Frantei, Ioana d’Arc si mult controversata Monalisa pana la sufragetele britanice, personajele nevrotice ale lui Woody Allen sau Madonna – toate poarta inevitabil pecetea timpului lor. Dar cum ramane cu femeia secolului XXI?

• Nu stiu ce ar spune Marlyn Monroe despre asta, dar “Life is plastic, it’s fantastic” pare a fi motto-ul femeii de astazi, fie ca ne referim la alegerea (uneori neinspirata) estetico-financiara (vezi buze, sani, dinti, liposuctie), fie pur si simplu la modul artificial in care aceasta isi traieste viata.
• Paradox tipic feminin? Necunoscute sunt caile gandirii feminine. Adepte convinse ale feminismului, reprezentantele sexului frumos tind deseori catre rolul de femeie-barbat (de la vestimentatia masculina care se pare ca le ofera si mai multa senzualitate pana la gandirea propriu-zisa sau indepliniri unor sarcini considerate de obicei barbatesti).
• Si totusi…multitasking? Evolutia este intr-adevar un ideal tipic uman, dar: o slujba bine platita; o familie fericita; fitness o data la 2 zile; petreceri, dar si dezvoltare intelectuala; o viata sexuala sanatoasa; un sifonier doldora de haine; gatit sau multe prietene- nu devine oare o utopie?

Tu ce parere ai despre femeia secolului vitezei? Reuseste ea sa se integreze intr-un stil de viata fast-forward?

Cred ca toti am fredonat cel putin o data in viata, cand am implinit 20 de ani melodia trupei Voltaj “Ca la 20 de ani” cu un entuziasm care trecea peste limita legala a varstei. Dar dupa numai un an, de la 21 de ani incolo, fredonam  nostalgic aceleasi versuri, privind in gol si gandindu-ne ca s-a cam terminat perioada in care nu aveam nici o grija si nici un ban si e timpul sa luam viata de guler si sa o privim direct in ochi. In fiecare zi iti zici ca de data aceasta nu mai poti trece sucar pe langa ea, facandu-i cu ochiul.

Dar oare nu ratam noi ceva, in cursa aceasta oarba de a devenii oameni mari, plini de responsabilitati si fara nici o satisfactie? Nu incurajez tipul “pierde vara”, dar eu cred ca trecem mult prea repede de la adolescenti la adulti, de la studenti la angajati, de la celibatar la familist convins, unii dintre noi pierzand una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii noastre. O perioada a exeprientelor de orice fel, a iubirilor inconstiente, a clipelor traite la maxim, a imprevizibilului si a frumusetii. Nu vorbesc de un sablon, ci vorbesc de viata asa cum este ea, daca stim din ce unghi sa o privim.

Nu am inteles niciodata de unde aceasta preocupare disperata pentru bani? Am inteles faptul ca nu putem trai fara ei, dar noi nu ne imbogatim spiritual decat cu sentimente  frumoase si nicidecum cu inca un salariu venit in cont. Va fi mereu o lupta intre a trai bogat spiritual si a trai bogat din punct de vedere material… dar tineretea vine si trece la fel de repede. Suntem la varsta in care nu mai credem cu toata puterea in basme, dar la varsta in care intelegem morala acestora: tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Si atunci, observam cu teama ca este prea tarziu, iar unica noastra dorinta va mai fi:

Tanar vreau mereu sa fiu!