Există concursuri în care se dispută premii ale frumuseţii exterioare, există cărţi care ne învaţă cum să ne comportăm frumos în societate (aşa zisele „ coduri ale bunelor maniere”), iar de la Afrodita încoace, există şi mii de pagini ce elogiază frumuseţea ca trăsătură primordială a fiinţei umane. Cu „urâtul” însă, cum rămâne?
Răţuşca cea urâtă
Când eram mici, printre poveşti cu zâne şi Feţi Frumoşi, s-a mai strecurat una deosebită, numită „Răţuşca cea urâtă”. Răţuşca însă nu era urâtă, aşa cum am reuşit să înţelegem abia mai târziu, ci era doar o chestiune de om NEpotrivit la locul NEpotrivit. Odată ce a devenit însă lebădă, am priceput şi că frumuseţea este un concept relativ.
Piesa Ugly a fetelor de la Sugababes, în ciuda faptului că nu a ajuns mare hit, a fost fredonată în special de multe adolescente care se regăseau în versuri. De ce? Pentru că la un moment dat, pentru fiecare dintre noi s-a găsit cineva care să spună „Ai picioarele strâmbe!” sau „Ai nasul prea mare!”, fără ca oamenii respectivi să realizeze poate răul pe care îl cauzeză.
Betty cea urâtă
În lumea filmului, poate cea mai inedită apariţie a urâtului o reprezintă telenovela „Betty cea urâtă”, care la momentul în care a fost lansată s-a bucurat de un real succes. Printre nenumăratele seriale ce aveau drept protagoniste doar femei cu forme ideale, Betty a făcut senzaţie. Această „răţuşcă cea urâtă” a micului ecran, a reuşit să ajungă mai repede în sufletul publicului telespectator, care se identifica mai degrabă cu imaginea ei, decât cu cea a femeilor perfecte, ce s-ar fi potrivit mai bine pe podiumurile prezentărilor de modă.
Fruct urât
Pe lângă toate acestea, un exemplu mai ciudat îl reprezintă aşa-zisul „fruct urât”, care nu este însă un rezultat al muncii oamenilor de ştiinţă, ci este chiar o creaţie a naturii. Fructul reprezintă un mix de grapefruit cu portocală şi tangerină, care are un aspect de grapefruit stricat, zbârcit si aproape mucegăit, aspect de la care derivă şi numele său.
Estetica urâtului
Enumerările pot continua în continua în felul acesta pe multe pagini. Cert este însă că, de la Baudelaire cu „Florile răului”şi până la Arghezi, cu parafraza sa românească intitulată „Flori de mucigai”, sau Umberto Eco cu opera „Istoria urâtului”, toate demonstrează că preocuparea omului pentru urât, este cel puţin la fel de veche ca şi preocuparea lui pentru frumos, chiar dacă nu e şi la fel de mult mediatizată.
Alte exemple mai cunosti?






(2 voturi, media: 4.50 din 5)










1