Articol scris de Liviu Vasilescu, student la Univ. Politehnica Bucureşti, Facultatea de Energetică Ingineria Mediului, castigator al unui voucher de 100 RON la Outwear.

Câteva din situaţiile următoare sunt argumente solide care dovedesc „cantitatea de kitsch pe metru pătrat” din zilele noastre: unii melancolici din generaţia părinţilor sau bunicilor, încă mai păstrează mileuri pe televizoare şi bibelouri  în „vitrine”, ziarele cele mai citite în România sunt cele care oferă pagini pline de nuditate (fata de la pagina 5, fetele de la vreme şi horoscop, vedete surprinse de papparazi sau poveşti à la OTV), cei 5 milioane + 1 care s-au regăsit în genul „imnului electoral”, simbolurile religioase au parte de expuneri neadecvate, găsindu-se şi pe magneţi de frigider.

La nivel moral, lamenterea românească este la loc de cinste, viziunea unidirecţională asupra perioadei actuale duce evoluţia spre involuţie, iar incapacitatea multora de a trece peste mimetism şi de a-şi dezvolta o personalitate independentă contribuie la perpetuarea prost-gustului.

Nu vreau să continui prin a face o listă de kitsch-uri naţionale şi contemporane, ci vreau să propun câteva soluţii.Este foarte important ca tinerii să conştientizeze calitatea frumosului în viaţa de zi cu zi, fie că o fac vizionând o piesă de teatru, fie ducându-se la un muzeu sau o galerie de artă, fie că citesc cărţi/reviste despre artă. Esenţială este transformarea lor în consumatori de bun-gust.

Ca viitor inginer de mediu îmi doresc să văd cât mai multe persoane care să gândească „verde” şi în consecinţă le-am prezentat tinerilor din liceul pe care l-am absolvit problemele cu care se confruntă planeta, propunând şi câteva soluţii, le-am vorbit despre Earth Hour, evenimentul care „trimite” frumuseţea Terrei, timp de o oră, în lumina lumânărilor celor cărora cu adevărat le pasă de mediu. De asemenea, le-am vorbit şi despre implicarea în activităţi extraşcolare, o altă cale de a contribui la îmbunătăţirea personală şi la cunoaşterea mediului în afara orei de 50 de minute şi a pauzei de 10 min.

Chiar şi la nivel tehnic, poate fi vorba de artă. Una din companiile care are  statement puternic legat de schimbările climatice este Apple. Ultimii ani au fost plini de inovaţii şi îmbunătăţiri ale produselor, care, acum, au o amprentă de carbon mult mai mică decât cele din generaţiile anterioare. Fie că este vorba de unibody-urile de aluminiu, fie de bateriile Macbook-urile care rezistă 7 ore, orice produs care părăseşte liniile de producţie ale companiei este o adevărată minune tehologică.

Concluzia subiectului abordat nu poate fi altfel decât tristă. Dispariţia kitsch-ului mioritic nu va fi bruscă, iar evoluţia sa este incertă: poate deveni un mod de viaţă sau cineva/ceva va reuşi să îl şteargă şi să-l ţină departe de noi. Cu toate astea sunt optimist şi încerc să fiu o parte a schimbării de fiecare dată când am ocazia.

Articol scris de Barbu Liviu-Andrei, student la Academia de Studii Economice din Bucuresti, facultatea de Cibernetică, Statistică si Informatică Economică si castigator al unui voucher Outwear de 100 RON.

O definitie care să înglobeze  toate părerile tale despre un concept ar trebui să aibă ca esential modul în care esti afectat în mod direct sau indirect de posibilele efecte ale acestuia. De asemenea, analiza ta trebuie să fie validă si pentru o gamă cât mai largă de “teoreticieni” proveniti din diverse categorii. Românii sunt recunoscuti pentru calitatea de specialisti “în datul cu părerea”. Nu poti să multumesti pe toată lumea, dar ti se impune un minim de argumente necesar pentru a te salva pe tine. Poti alege să fii ignorant, asigurându-ti o falsă libertate prin eliberarea de prejudecăti, folosită ca si scuză.

Kitsch-ul este perceput în primul rând ca o chestie de prost gust, ofensatoare proportional cu frecventa de aparitie si aria de actiune. În general, putini rămân insensibili la prost-gust si devine greu să te abtii să nu arăti cu degetul si să condamni.Un lucru apreciat de un auditoriu numeros nu impune neapărat si calitatea. Esti perfect îndreptătit să te situezi de cealaltă parte a baricadei si din umbra subiectivismul să-ti manifesti regretul si dispretul cu privirie la subiectul în cauză. De aceea o explicatie ratională, completă si suficientă poate reusi o minune: convertirea.

Despre manele se discută de ani de zile din perspectiva unei puternice dezaprobări a acestui curent muzical, însă acestea au supravietuit fără să fii realizat mutatii majore în structura lor.Poate părea bizară mentinerea, respectiv extinderea acestui fenomen în ciuda faptului că inclusiv sustinătorii sunt constienti de imaginea denigrată pe care o au în ochii publicului. Nu este ciudat, pentru simplu motiv că manele nu înseamnă pentru ei acelasi lucru ca pentru ceilalti. Acest lucru exemplifică încălcarea principiului de valabilitate a teoriei în fata diversitătii. Este o situatie complexă, si de accea, în alternativă, putem să ne justificăm doar propriile algeri, nu si pe ale celorlalti, trebuie evitată judecarea fenomenului în sine, ci doar impactul acestuia asupra noastră. Unii sunt orbi în fata kitsch-ului.

Prima dată când am făcut cunostiintă cu termenul de kitsch a fost pe la vârsta de 10 ani.

De ziua ei, am hotărât să-i cumpăr mamei un cadou mai special si am avut proasta inspiratie de a cumpăra o icoană.Nu de la biserică sau mănăstire, de la magazinul universal de pe colt. Special acestei icoane era faptul că,  pe lângă rolul sacru,  aceasta mai avea rolul de a-ti furniza ora exactă. Erau la mare căutare ceasurile cu baterii si această icoană,  în culori tipătoare si cu o Fecioara Maria extrem de zâmbitoare, era o icoană cu ceas sau un ceas cu icoană. Sincer, nu eram prea încântat de  acea asociere dar euforia de a fi găsit un obiect atât de extravagant a îndepărtat pe moment frământarea.

Ajuns acasă, i-am arătat fratelui meu minunătia intrigantă pe care o găsisem. Fiind mai mare cu patru ani, fratele meu mi-a explicat că aceasta era un kitsch, un obiect lipsit de valoare si care pe deasupra denigra un lucru sfânt. După câteva eforturi, cuvântul a iesit corect din gâtul în care simteam scârbă. Familita mea era credinciosă iar eu la acea vârstă am înteles kitsch-ul ca pe un păcat. Priveam cu milă ceasul cu limbile aurii care se roteau cu ticăit electronic între cifrele negre frumos rotunjite pe cadranul de un alb imaculat. Era limpede că obiectul în sine nu era de vină. Rămas singur în cameră, priveam ochii icoanei care parcă îmi spuneam să mă apropii fără frică, nu face rău, iar eu nu am nicio vină, decât aceea de a fi nestiutor.

Totusi, cadoul a fost înlocuit si icoana lăsată cu nepăsare pe un dulap acoperită de praf în anii ce au trecut. Kitschul imită în primă instantă, dar procesul este imperfect, există un filtru tulbure care face copia mereu inferioară originalului. Spre deosebire de artă, care se naste din suflet si se hrăneste cu sentimente,  kitschul cerseste admiratie. O deosebire fundamentală a artei fată de kitsch este aceea că satisfac nevoi diferite. Devoratorii de kitsch au nevoie de parodie pentru a-si afisa aroganta sau pretentiile de cultură. Muzica devine kitsch atunci când nu mai îndeplineste toate criteriile pentru a se numi astfel, ca de exemplu, versurile si cântatul doar pentru a face bani. Vestimentatia devine kitsch din imaginea dată de o garderobă jalnică dar care se consideră elegantă si sofisticată doar pentru a atrage atentia. Kitschul strigă mereu, nu suportă singurătatea si este dependent de atentie.Este de prisos sa mai vorbesc de politică, toată lumea cred ca a făcut-o.

Mă abtin si de comentariile legate de emisiunile prezente în programul televiziunilor, oricum as vorbi în necunostintă de cauză, deoarece am renuntat de 2 ani si ceva la acest divertisment. Nu am aruncat TV-ul pe geam, dar la cămin nu am avut si nu am televizor, iar acasă urmăresc doar câteva emisiuni. Pot doar să afirm că televiziunile sunt printre cele mai propice medii de dezvoltare a kitsch-ului. Acesta nu are o formă materială neapărat, nu este tabloul sau sculptura neinspirată, el se simte, aduce un val de sentimente care te fac să tremuri de dezgust. Dezgust si neputintă.

Este greu de vorbit despre kitsh în câteva rânduri, în opinia mea este o problemă complexă care s-a întins ca o plagă în toate domeniile vietii noastre. Dacă stim ce modele să urmăm, care sunt adevăratele valori si virtuti, putem sta linistiti, kitsh-ul nu ne poate infecta. La fel ca si în cazul medicinei, este mai usor să prevenim kitsch-ul decât să scăpăm de el.

Personal, mă simt afectat cel mai mult de kitsch atunci când acesta devine mod de viată care ti se impune. E oribil să trăiesti într-o lume în care ti se spune că pentru a reusi trebuie să ai tupeu si să fii nesimtit. Este fals, este o imitatie puterii si un abuz al  impresiei de teamă pe care o simti în jurul tău. Dar tu vrei să vezi doar teama,  nu  si dispretul din ochii lor. Pentru mine, lipsa bunului-simt este o formă de kitsch. Pentru a întelege ce este kitsh-ul, trebuie înteleasă si apreciată arta adevărată.Vei fi suprins de noua optică. Eu iubesc frumosul natural, nu artificalul care se autodeclară frumos.

Visul meu este ca orbii sa vada, mutii sa vorbeasca, surzii sa auda, ologii sa mearga, iar noi, ceilalti, care detinem inca deplinatatea simturilor, sa ne pazim sa nu devenim orbi la rautatile din jurul nostru , sa nu amutim cand trebuie sa graim adevarul, sa nu surzim la cererile disperate de ajutor ale semenilor nostri si sa nu ologim in dimineata zilei de lucru.

Nu este un vis imposibil, este doar visul meu si stiu ca este si al tau! Haideti sa facem ceva sa nu ajungem handicapati!

Noi mai avem inca sanse!

SCRIS DE Gidea Nicoleta Daniela, castigatoarea unui abonament de 2 luni la Moty Dance Studios

- Care este visul tău?

-  Să am un distrugător de visuri!

Da! Şoc… dar e visul meu. În fiecare secundă apar aceste minunate visuri, în mintea mea, precum ciupercile după ploaie, unele mai măreţe, altele mai micuţe. Majoritatea nu fac decât să te amăgească atunci când nu se împlinesc, astfel că revii doar cu visurile pe pământ, iar senzaţia e identică cu aceea în care ai apărea nud în faţa parinţilor (tăi), auch!.

Deşi nu câstig, când se pune problema pariurilor (dar asta e un alt vis),… pun pariu că şi tu visezi şi atunci când visezi,  poate chiar, uiţi ce ai visat din cauza a ceea ce visezi…

Am auzit că sunt persoane foarte raţionale, ce nu folosesc termenul de visuri, ci obiective, planuri, destinaţii a unor demersuri etc. Iar nematerializarea acestora nu îi amăgeste, doar presupune o anulare, a obiectivul respectiv… cred că ei au găsit distrugătorul şi nu, neapărat, că ar ocupa o pozitie superioară în taxonomia abilitătilor cognitive ale lui Bloom.

În cazul meu, ar fi frumos să nu mai debitez asa de multe visuri ci să fiu, cât de tare pot, ancorat în realitatea de la fundul oceanului  Vis, Vis şi iar Vis… pe care eu navigez cu ajutorul vaporaşului, numit Visarea

La sfarsit, o să spui… da, dar dacă ai numai visuri din astea ce nu se pot materializa, fi şi tu raţional… Păi tocmai, măcar visez la raţionalitate. Mă bucur, că nu sunt singurul care suferă de, vis-o-invazie, sunt mulţi care încă visează să ajungă la conducerea ţării, să facă cunostinţă cu Angelina Joli, ori cu Brad Pitt ş.a.m.d.

În plus, as face o groaza de bani cu distrugătorul ăla de visuri: l-as înregistra, în caz de se doreste a fi reprodus,  astfel că aş câstiga o groază de bani, poate l-aş închiria, probabil, aş fi invitat la cele mai exclusive petreceri…as fi un fel de… Bill Gates al visurilor?l

Chiar am nevoie urgentă de un distrugător, nu pot ancora Visarea…

ARTICOL DE Remeuz Valentin Marian

La inceput sunt visele.

Pictorii transpun visele in culori, sculptorii in forme, scriitorii le imortalizeaza in cuvinte. Orice proces de creatie izvoreste din acea zona onirica a mintii prin care cutreieram noaptea atunci cand visam, atunci cand ordinea artificiala impusa de realitatea ce ne inconjoara se topeste si lasam haosul creativ sa ne inunde inconstientul.

Visele sunt primul pas spre o noua dimensiune a existentei umane, catre puterea divina de a crea.

Asa cum Dumnezeu a creat lumea din Cuvant, asa cum Vishnu doarme pe Ananta Shesha si viseaza intreaga existenta, la fel si oamenii creeaza din scanteia divina ce le revine realitatea in care traiesc. Din vise izvoresc cele mai puternice idealuri, din vise se nasc cele mai profunde manifestari ale artei, din vise provin cele mai revolutionare idei. Victor Hugo spunea ca nimic nu este mai capabil de a crea viitorul decat un vis. Eu as merge un pas mai departe si as spune ca viitorul este reflectia in realitate a viselor. Asa cum un pictor foloseste mintea, inima, culorile si ustensilele pentru a transpune visele sale pe panza, la fel un idealist poate transpune visele sale in realitate, sculptandu-le existenta in fibra lumii, prin tenacitate, ambitie, perseverenta, atitudine pozitiva… si poate mai mult

Avem puterea de a ne crea lumea in care dorim sa traim prin visare, prin devotament catre propriile noastre vise, prin incredere in sine si in puterea noastra de a ne curba destinul in directia dorita. Oamenii nu sunt doar pioni intr-un joc de sah al existentei, cu reguli fixe si imuabile, ci sunt constant creatorii unor reguli noi, avem puterea de a modifica realitatea proportional cu capacitatea individuala de a crea, suntem “zei in crisalide”.

Artizani ai propriei existente suntem cu totii, insa unii sunt mai talentati si altii nu. Iar puterea de creatie izvoraste din visare, se hraneste cu vise si creaza noi vise. Si aceasta putere de a crea este poate cel mai apropiat lucru de un Duh Sfant in noi, pentru ca ne face intr-o mai mica sau mai mare masura asemenea Divinitatii, ne da puterea de a modifica realitatea in care traim. Si aceasta masura tine de intensitatea cu care fiecare isi viseaza existenta, de alegerea de a nu renunta la visele sale pentru a deveni doar un pion lipsit de scanteia creatiei, o epava vidata de visare care pluteste in deriva prin viata fara scop si fara idealuri in asteptarea zilei cand corpul ii va deveni la fel de mort precum inima.

Asa ca urmeaza-ti visele, propune-ti idealuri marete si aminteste-ti ca viata in sine este un vis al existentei ce se naste din nefiinta si se intoarce in nefiinta. Asa ca merita sa iti traiesti viata asa cum iti doresti, in fond nu ai nimic de pierdut, ci numai de castigat, si chiar de vei esua, vei stii ca macar ai incercat. Iubeste, viseaza, creeaza, zambeste, modeleaza-ti existenta asa cum iti dicteaza inima.

E viata ta, e visul tau, urmeaza-ti visele, mergi mai departe

Ah, si vise placute

Articol scris de Adrian Stratulat pentru concursul din luna decembrie desfasurat in revista Ambition si premiat cu un voucher Carturesti de 100 RON.

Pentru ca nu am primit inca datele tuturor celor care au fost declarati castigatori la concursul Memo Plus, premiul acelora care nu ne-au dat mail pana astazi, va trece in posesia urmatorilor participanti.

Iata mai jos completarea listei cu numele noilor castigatori . Acestia sunt rugati sa dea un mail la office[@]ambition.ro in care sa ne specifice numele complet, adresa exacta si numarul de telefon.

Premiile ramase vor fi acordate in functie de ordinea primirii raspunsurilor.

1. Pop Aurelia
2. Nicoleta
3. Claudia Petrea
4. Diana
5. Dinu Maria Otilia
6. Mioara Mihaela
7. Gradinaru Ana-Maria
8. Ghinet Andreea
9. Vasile Gabriela
10. Scurtu Simona
11. Dragan Monica

Va reamintim ca am anuntat pe site cine sunt castigatorii concursului Memo Plus.

Acestia sunt rugati sa ne dea mail la office[@]ambition.ro cu datele voastre de contact: nume complet, adresa si numarul de telefon.

Data limita : vineri, 12 februarie 2010, ora 15:00. Premiul celor care nu ne trimit mail pana atunci va ajunge in posesia urmatoarelor persoane care au lasat un comentariu clipului.

Haideti sa incepem saptamana cu vesti bune si sa anuntam castigatorii concursului Memo Plus, desfasurat saptamana trecuta!

Cerinta era sa comentati clipul Memo Plus si sa va incadrati intre primii 50, avand un comentariu pertinent si argumentat. Comentariile venite de pe acelasi IP se premiaza o singura data!

Inainte de a pune lista castigatorilor, iata ce trebuie sa faceti in cazul in care va numarati printre ei: dati un mail la office[@]ambition.ro in care sa ne spuneti numele vostru complet, adresa unde vreti sa va fie livrat premiul si un numar de telefon la care sa va putem contacta.

Iar acum, iata-i pe fericitii norocosi:

1. Tanase Valentina-Cristina

2. Boceanu Mihai

3. Nane Stefania

4. Cenuse Loredana

5. Borza Nicoleta

6. Furnica Anca

7. Bucureanu Georgeta

8. Plop Silvica

9. Cenuse Ion

10. Bondor Diana

11. Glik Lucia-Maria

12. Ucar Edip Robert

13. Heltai Andrea

14. Bucureanu Vasile

15. Cretu Sorin Constantin

16. Otelas Mariana

17. Matei Elena

18. Pasa Bogdan

19. Procopiescu Alina

20. Malmare Ionela

21. Stoica Madalina

22. panait elena

23. Truica Alexandru

24. Draghici Letitia

25. Ghisdavu Laura Ileana

26. Nitu Gina

27. Pirvu Daniela

28. Ciocoiu Cristinel

29. Violeta Seitan

30. Marin Steliana

31. Stelian Costel

32. Tonca Alina Raluca

33. Tibichi alexandru

34. Manolache Emil

35. baldovin constantin-cristi

36. Tirca Jana

37. Cristea Adrian

38. Marinescu Iris

39. Galbioru Marioara

40. Rusu Viorica

41. Pintece Andreea Mirela

42. Iancu Letitia

43. Bulf Elena

44. Dinca Adriana

45. Dobre Catalin

46. Radici Cristina

47. Buta Dorina

48. Molnar Cecilia

49. Diaconu Luminita

50. Climescu Mioara

Felicitari! Nu uitati sa trimiteti mail-ul pentru a putea intra in posesia cutiei de Memo Plus castigate!

Romania mea arata ca “Relativitatea” lui Escher,este o scara care nu se sfarseste  niciodata, o problema fara solutie, dimensiuni umane intrepatrunse, confuzie infinita si organizare atipica. Este o iluzie optica, deci depinde de cel care priveste.

Prin ochii mei se vede ca o lume aparte, distorsionata, inntr-adevar, faţă de restul umanităţii, dar tocmai aceasta abstractizare a esentelor, care se petrece in mod cotidian în ţara noastră, este ceea ce ne face să fim români. Suntem leneşi şi harnici, depinde în ce colţ al tabloului priveşti. Suntem veseli şi trişti, dar depinde de generaţie.

Suntem maneliÅŸti ÅŸi rockeri, depinde de educaÅ£ie. Suntem cercetători ÅŸi hoÅ£i, depinde de ÅŸansă. Noi nu avem autostrăzi, în schimb avem tradiÅ£ie. Nu avem lideri care ne vor binele, dar pentru asta există prieteni. Ne uităm întotdeauna la capra vecinului, dar vecinul poate ne va întinde o mână de ajutor. Nu avem salarii mari dar avem un strop de magie care ne îmbogăţeÅŸte inima. Suntem cu oile în câmp ÅŸi cu statisticile în faţă. Circulăm în căruţă ÅŸi în Ferrari, dar strada este aceeaÅŸi ÅŸi de cele mai multe ori ajungem la fel de repede. Ne înghesuim să ajungem la timp la distanÅ£e mici, dar ne e frică să riscăm câţiva ani ca să ajungem în locuri mari. Suntem încăpăţănaÅ£i ÅŸi vicioÅŸi. Alegem apă plată sau Å£uică, în fond nici una nici alta nu au culoare. Suntem la modă ÅŸi cu hainele rupte. Aruncăm resturi pe lângă coÅŸ ÅŸi strigăm “salvaÅ£i natura!”. Discriminăm ÅŸi suntem discriminaÅ£i. ÃŽnjurăm în trafic ÅŸi suntem experÅ£i în diplomaÅ£ie. ÃŽncepem totul, dar nu terminăm nimic. Păcătuim ÅŸi mănăstiri sunt pretutindeni. Avem munÅ£i, dealuri ÅŸi câmpii, dar ÅŸi inundaÅ£ii ÅŸi cutremure.Suntem chiar ÅŸi pasionali ÅŸi nebuni, unii omoară din iubire, alÅ£ii iubesc până la moarte.

Aşa arată România, când crezi că eşti pe scara ascendentă de fapt cobori, şi invers. Totul e incert şi dragostea pentru această ţară e cel mai dulce-amărui sentiment pe care omul îl poate trăi.Dacă eşti născut în România eşti prins, dar nu închis, fiindcă oricât de departe fugi, ea va rămâne ţara ta.
Vasile Raluca Georgiana

Facultatea de Relatii Economice Internationale, Academia de Studii Economice Bucuresti