
Ieri, o jurnalista de laAcasaTv i-a luat un interviu lui Radu Mazare… in cada!
Da, ati citit bine! La asta a ajuns jurnalismul din Romania. Cand nu facem sedinte de spiritism in direct si cand nu invitam domnisoare care sa cante semi-dezbracate, trimitem o jurnalista imbracata in echipament de scufundari care sa ia interviu primarului unui oras in cada personala.
Eu ma intreb…cu cat o fi platita aceasta domnisoara pentru o astfel de munca?

Loading ...

Pentru multi dintre noi, sintagma “game tester” suna destul de eufonic. Stim ca un astfel de job nu-ti cere cine stie ce experienta anterioara, salariul poate creste de cateva ori pe an in functie de progresele inregistrate si ca nu presupune altceva decat pofta continua de joc. Simplu, asa-i?
Un fost game tester insa ne-a impartasit cateva dintre dezavantajale unei astfel de activitati. Cu toate ca este unul dintre cele mai cautate job-uri de catre tineri, foarte multi nu stiu spre ce se indreapta. Conform unor studii recente, 8 din 10 testeri se retrag in mod benevol in primele luni de la angajare.
Practic, un game tester este blestemat sa parcurga o parte dintr-un joc nou pentru a gasi erorile (bugurile) ce tin de software. Si nu face asta o singura data – aceeasi parte a jocului poate fi verificata cateva zile bune pana cand dezvoltarea jocului ajunge la 75%. Asa se intretin repetitivitatea si plictisul, nervii sunt bine intinsi, iar oasele, frumos intepenite in fata PC-ului sau a consolei de jocuri. Erorile identificate sunt stocate intr-o baza de date, apoi trimise programatorilor pentru a fi corectate. Doar cu multa atentie si rabdare pentru asa-zisa distractie poti avansa rapid.
Pe langa acestea, unui game tester i se cere abilitatea de a comunica corect natura erorii intalnite. Restul echipei, care se ocupa de corectarea ei, trebuie sa stie exact cu ce se confrunta. Tot din categoria incovenientelor, se numara si faptul ca job-ul este foarte rar disponibil part-time. Nu faci nicicand cariera prin a fi game tester; doar iti vei asigura subzistenta si vei mai avea ceva de adaugat in CV. Mare reusita!

Loading ...
Privind din perspectiva utilitarista si pur subiectiva, mall-urile ar merita doar in proportie de 20 % sa existe in numar atat de mare. Sa nu se inteleaga gresit. Nu am nimic cu magazinele sau brandurile in sine, ci cu efectele pe care acestea le nasc in randul bipezilor dornici (inconstient) sa-si modeleze personaliatile ca o bucata de plastilina dupa standardele unei societati ce pare sa se afle in continua tranzitie.
Ce se intampla cu restul de 80%? Proportia acesta se regaseste in ceea ce se poate numi subcultura mall-urilor (cu sens peioratv si subliniat cu linii ingrosate). La acesta categorie nominalizaii sunt: grupul ,,-Unde iesim astazi? -Hai la mall!”, fanele infocate ,,Geanta pe brat si spranceana ridicata” (atat de ridicata incat nu vor observa semnul ,,Atentie, podea alunecoasa!”, cat si ,, Mama, tata si copilul-fascniatia mall-ului”. Intamplator sau nu, competitia este atat de stransa incat toti sunt declarati ,,castigatori”.
Ce mi se pare atat de deranjant este faptul ca oamenii prefera, din obisnuinta sau nu, sa aleaga mall-ul ca modalitate de petrecere (irosire?) a timpului liber, modalitate atat de raspandita si uzata incat ma determina sa cred ca incepem sa ne pierdem imaginatia, cat si dorinta de nou si de cunoastere. Mai este nevoie sa subliniez ca bunurile culturale devin stravezii (unele chiar sunt pe patul de moarte) cand au un concurent atat de puternic (puternic deoarece majoritatea opiniei publice il prefera)?
Care este atitudinea voastra fata de mall-uri? Vi se par ele o modalitate de pierdere a identitatii perosonale si culturale sau le ,,consumati” doar din prisma pragmatismului lor?

Loading ...
![dreamstime_11006093 [800x600]](http://blog.ambition.ro/wp-content/uploads/dreamstime_11006093-800x600-150x150.jpg)
In ultima perioada nu a mai trecut o zi fara ca flacara violet sa nu fie invocata de romani in ziare, la televizor sau chiar pe strada. Pare a fi ultimul trend lansat de media, alaturi de gripa porcina, disparitia Elodiei sau criza economica.
Toti vorbim de ea fara macar sa avem habar ce inseamna: de la manelisti care canta despre semnificatia acestei flacari, despre norocul care ii protejeaza sub influenta acestei culori, doctori care scriu adevarul despre terapia purificatoare a spiritului, tinere sperante care se imbraca sau isi fac unghiile in violet de amorul artei, batrane care au preconizat puterea vindecatoare a acesti culori, vopsindu-si parul in violet, pana la presedintele tarii care castiga paranormal campania electorala datorita acesteia.
Da, flacara violet exista si a fost folosita din cele mai vechi timpuri de catre numeroase civilizatii! Dar pana la urma stie cineva ce este mai excat aceasta flacara violet? Pentru ca imi este dificil de explicat o sa o iau prin eliminare: nu este nici lichida, nici solida dar nici gazoasa. Ce ne mai ramane? Doar destula imaginatie ca sa creeam mii se subiecte pe aceasta tema greu de observat si de atins.
Doctorul Teodor Vasile in cartea sa “Flacara Violet” ne vine cu adevarat in ajutor afirmand ca aceasta este: “o terapie complementara integrativ-holistica creata prin intrepatrunderea elementelor psihoterapeutice experientiale cu tehnici specific abordate de medicina alternativă”.
Ati inteles, nu-i asa? Normal ca este vorba doar de vindecare! E singurul lucru de care mai au nevoie romanii. Urmatorul pas: drapelul Romaniei – violet!
0