Privind din perspectiva utilitarista si pur subiectiva, mall-urile ar merita doar in proportie de 20 % sa existe in numar atat de mare. Sa nu se inteleaga gresit. Nu am nimic cu magazinele sau brandurile in sine, ci cu efectele pe care acestea le nasc in randul bipezilor dornici (inconstient) sa-si modeleze personaliatile ca o bucata de plastilina dupa standardele unei societati ce pare sa se afle in continua tranzitie.

Ce se intampla cu restul de 80%? Proportia acesta se regaseste in ceea ce se poate numi subcultura mall-urilor (cu sens peioratv si subliniat cu linii ingrosate). La acesta categorie nominalizaii sunt: grupul ,,-Unde iesim astazi? -Hai la mall!”, fanele infocate ,,Geanta pe brat si spranceana ridicata” (atat de ridicata incat nu vor observa semnul ,,Atentie, podea alunecoasa!”, cat si ,, Mama, tata si copilul-fascniatia mall-ului”. Intamplator sau nu, competitia este atat de stransa incat toti sunt declarati ,,castigatori”.

Ce mi se pare atat de deranjant este faptul ca oamenii prefera, din obisnuinta sau nu, sa aleaga mall-ul ca modalitate de petrecere (irosire?) a timpului liber, modalitate atat de raspandita si uzata incat ma determina sa cred ca incepem sa ne pierdem imaginatia, cat si dorinta de nou si de cunoastere. Mai este nevoie sa subliniez ca bunurile culturale devin stravezii (unele chiar sunt pe patul de moarte) cand au un concurent atat de puternic (puternic deoarece majoritatea opiniei publice il prefera)?

Care este atitudinea voastra fata de mall-uri? Vi se par ele o modalitate de pierdere a identitatii perosonale si culturale sau le ,,consumati” doar din prisma pragmatismului lor?

In ultima perioada nu a mai trecut o zi fara ca flacara violet sa nu fie invocata de romani in ziare, la televizor sau chiar pe strada. Pare a fi ultimul trend lansat de media, alaturi de gripa porcina, disparitia Elodiei sau criza economica.

Toti vorbim de ea fara macar sa avem habar ce inseamna: de la manelisti care canta despre semnificatia acestei flacari, despre norocul care ii protejeaza sub influenta acestei culori, doctori care scriu adevarul despre terapia purificatoare a spiritului, tinere sperante care se imbraca sau isi fac unghiile in violet de amorul artei, batrane care au preconizat puterea vindecatoare a acesti culori, vopsindu-si parul in violet, pana la presedintele tarii care castiga paranormal campania electorala datorita acesteia.

Da, flacara violet exista si a fost folosita din cele mai vechi timpuri de catre numeroase civilizatii! Dar pana la urma stie cineva ce este mai excat aceasta flacara violet? Pentru ca imi este dificil de explicat o sa o iau prin eliminare: nu este nici lichida, nici solida dar nici gazoasa. Ce ne mai ramane? Doar destula imaginatie ca sa creeam mii se subiecte pe aceasta tema greu de observat si de atins.

Doctorul Teodor Vasile in cartea sa “Flacara Violet” ne vine cu adevarat in ajutor afirmand ca aceasta este:  “o terapie complementara integrativ-holistica creata prin intrepatrunderea elementelor psihoterapeutice experientiale cu tehnici specific abordate de medicina alternativă”.

Ati inteles, nu-i asa? Normal ca este vorba doar de vindecare! E singurul lucru de care mai au nevoie romanii. Urmatorul pas: drapelul Romaniei – violet!

Ati facut vreodata un joc de imaginatie in care sa va inchipuiti cum ar arata lumea fara primavara? Stiu…pare sumbru, dar in aceasta lunga asteptare a primaverii si in lipsa de altceva mai bun de facut in casa, in timp ce afara ninge, mi-am imaginat eu si va marturisesc ca nu a fost prea placut.

Pai in primul rand, putem sa ne luam adio de la poeziile de primavara ale lui Eminescu, adio rapsodiilor lui Toparceanu sau Alecsandri, adio “Vestitorii primaverii” ai lui George Cosbuc. Pana acum ati putea spune ca nu este nimic grav, ba mai mult ar fi un motiv de bucurie pentru scolari, pentru ca nu ar mai fi nevoiti sa le memoreze, recite sau comenteze.

Dar cum ar ramane cu Vivaldi si concertul celor patru anotimpuri? Poate ca ne-am obisnui cu ideea existentei doar a trei anotimpuri in lume, dar concertul sau nu ar mai fi fost acelasi fara sunetele inspirate de primavara. Trebuie sa recunoastem ca aceasta parte este si cea mai cunoscuta din cele patru.

Cum te-ai putea lipsi insa de traditionalul martisor, ca sa nu mai vorbim de frumusetea si mirosul florilor de primavara, a copacilor infloriti, a primului ghiocel care anunta curajos inceputul primaverii?

Cu siguranta ca si celelalte anotimpuri au parti atat placute cat si mai putin placute, cu care trebuie sa ne multumim, pentru ca altfel nu am mai aprecia cum se cuvine primavara, nu-i asa? Dar totusi ea este cea mai frumoasa si mai asteptata dupa o perioada lunga de hibernare. Spune-ti voi, ce aveti sa-i reprosati?!

Starea constanta de bine pe care primavara o aduce este conturata de un fundal aproape edenic de parca intregul Univers si-ar propune sa mearga pe varfuri pentru a nu distruge linistea instalata. Dar cum se face ca inceputul primaverii ne gaseste pe multi dintre noi cu plapuma peste fata cu mult timp dupa orele considerate matinale? Cuvantul-cheie? Astenia.

Astenia de primavara apare la trecere dintre iarna si primavara, fiind insotita de o serie de simptome precum: stare generala de slabiciune a organismului (cauzata de schimbarea de temeratura si lumina), oboseala, moleseala, lipsa entuziasmului, insomnii.

Dar daca deja incepi sa te deprimi numai citind randurile de mai sus, ceea ce urmeaza ar trebui sa-ti imbunatateasca dispozitia. Astenia nu este o boala, ci o simpla stare temporara ce poate fi alungata cu usurinta. Iata cateva metode de a scapa de acesta:

• Alimentatie sanatoasa-inainte de toate. O dieta echilibrata ii va aduce zambetul pe buze organismului tau. Vitaminele, mineralele, fibrele si antioxidantii luati din legmele si fructele sezoniere ar trebui sa-ti fie de ajutor.

• Dar sa nu uitam de… sport. Parcurile abia asteapta sa gazduiasca din nou doritorii de jogging si biciclistii.   Miscarea fizica iti va readuce starea de optimism si pofta de viata.
• Activitate, activitate. Calea cea mai buna de a face fata asteniei este sa nu stai degeaba. iesi cu prietenii, incearca o cafenea noua, citeste in aer liber…cred ca aveti destula imaginatie ca sa continuati voi lista.

Proverbul ,,Noaptea e un sfesnic bun” nu se adevereste si in cazul celor care considera ca cele mai inspaimantatoare thrillere nu se regasesc in spatele plasmei televizorului, ci undeva, intr-un loc mai personal…sub propria plapuma. Atentie, se trage cortina si intra in scena personajul cel mai putin placut de spectatori, cosmarul.

Acesta este tot un vis ce apare in timpul somnului, fiind insotit de emotii si sentimente precum teama, mania, neplacerea. Studiile au aratat ca trei sferturi din emotiile regasite in visele noastre sunt de factura negativa si ca visele urate apar cel putin o data pe luna.

Cosmarurile apar mai frecvent in copilarie decat in alte perioade si sunt determinate de diferiti factori precum: probleme care nu iti mai dau pace si la care te gandesti constant, antibiotice sau alte medicamente impotriva depresiei, alocoolul, evenimente traumatizante din copilarie sau chiar conflicte psihologice nerezolvate. De asemenea, ele sunt mai des intalnite in cazul persoanelor care sufera de stress sau anxietate.

Important este ca exista remedii impotriva acestora, de la traditionalele remedii naturiste precum ceaiul de musetel (al carui efect este calmarea) la aflarea originii cosmarurilor si la rezolvarea acesteia(in cazul cosmarurilor care se repeta constant).

Tu ce visezi?

sursa poza

Din cele mai vechi timpuri, omul a fost atras de paranormal si de incidente misterioase. Una dintre cele mai cunoscute teorii conspirationiste este legata de Experimentul Philadelphia.

Fie ca este o conspiratie, fie ca este un fapt real, ceea ce stim este ca in iunie 1943, nava U.S.S Eldrige a fost incarcata cu echipament experimental. Totul s-a petrecut in doua locuri, initial in santierul naval din Philadelphia, apoi pe mare.

Ceva mai tarziu, in iulie 1943, generatoarele de pe nava au fost pornite, formand un imens camp magnetic. O ceata verde a facut sa dispara nava de pe mare. Oficialii americani doreau sa faca invizibila nava pentru radar, nu pentru campul vizual. In octombrie, acelasi an, echipajul a fost inlocuit, la fel si echipamentul pentru experiment. Totul a mers dupa cum se gandeau oficialii, pana cand nava a disparut complet. Dupa cateva minute, a aparut in Norfolk, de unde a disparut din nou, pentru a reveni in Philadelphia. Echipajul se simtea rau, iar cativa oameni nu au mai fost vazuti niciodata. Unii au fost gasiti in structura metalica a navei. Oficialii armatei au oprit totul, hotarand sa treaca totul sub tacere, fara a da nicio explicatie. (sursa)

Pentru a afla mai multe secrete ale acestui subiect, puteti consulta cartea “Calatoria in timp si Experimentul Philadelphia”, de Ray Cummings, la Editura PRO EDITURA si TIPOGRAFIE. Iubitorii de film pot urmari filmul “Philadelphia Expermient 2”.

”Exista viata dupa moarte?” Este o intrebare care macina lumea inca de la inceputurile ei. Am auzit deseori marturiile oamenilor care “au vazut moartea cu ochii”. Vorbim aici despre cei care au fost o perioada in coma si au spus ca si-au intalnit rudele decedate cu mult timp in urma sau ca au vazut nu stiu ce lumina de la capatul tunelului. I-am putea cataloga drept nebuni, dar cum putem explica faptul ca multi au declarat ca “si-au parasit corpul” si au vazut tot ce se intampla in jurul lor.

Sunt multi oameni carora le este teama de moarte si speranta ca exista acel “ceva” dincolo, i-ar putea intari. Este adevarat ca stiinta aduce destule argumente impotriva existentei vietii dupa moarte, dar religia lasa libertatea fiecaruia sa isi aleaga propria credinta.

Cum a spus Pascal: “Daca Dumnezeu nu exista si tu ai crezut in El, nu ai pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut in El, ai pierdut totul!”. Trebuie sa credem in ceva, fie ca este Allah, fie ca este Buddha, pentru ca acela care nu crede in nimic, este un om pierdut. Altii spun ca isi aleg modele dintre oameni si sustin ca cei ce cred intr-o divinitate, sunt oameni slabi. Poate este mai usor sa crezi in ceva sau sa dai vina pe destin cand nu iti merg treburile dupa bunul plac sau sa spui: “Are grija Dumnezeu de toate!”.

Daca exista viata dupa moarte… nu vom afla poate niciodata. Da, rectific, niciodata pe aceasta pamant, iar cand vom trece intr-o alta dimensiune si vom afla, va fi destul de tarziu pentru a informa lumea.

Cei mai multi dintre noi credem in paranormal. Fie ca ascultam din politete nesfarsitele povesti ale bunicilor (sau mai scurte, ale amicilor), fie ca privim documentare stiintifice, ideea (vaga) de paranormal sta tintuita in subconstientul fiecaruia. Totusi, nu dam noi crezare tuturor fleacurilor – de unde sa stim cata verosimilitate au spusele lui X? E umana indoiala ce-i drept, insa tare se spulbera cand o patesti pe pielea ta… Iata ce ne-au zis cativa tinerei:

Marius Herbes (student in anul III, la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi) – “Nu mi s-au intamplat prea multe ciudatenii pana acum, insa cea din vara trecuta a atins apogeul. Eram la bunici, intr-un sat din judetul Neamt, Bargauani. Din copilarie, obisnuiam in fiece vara sa-mi fac veacul pe langa un mar rodnic, aflat la oarece departare de casa bunicilor. Nu m-am privat nici de data asta de o asa desfatare. In timp ce cautam merele cu circumferinte maxime, am dat de o creanga foarte ciudata. Am marit pupilele si n-am ezitat sa fac uz de telefon pentru poze. Creanga era scrijelita in forma de cruce… Am luat in considerare o eventuala interventie din partea vreunui satean. Nimic concludent: locul era bine dosit, satul plin de batrani (care nu se urca prin copaci), iar crenguta crestata – greu de gasit in copac.”

Vlad Croitoru (student in anul II, la Facultatea de Informatica, UAIC Iasi) – “In noaptea de Inviere din anul trecut, am plecat spre casa bunicii imediat dupa ce-am luat lumina de la biserica. Ea inca nu se intorsese, insa nu era o problema – stiam unde era cheia. Am intrat, am aprins becul din hol si, in urmatoarele secunde am facut o stanga-mprejur, fugind spre casa. Il vazusem in oglinda pe bunicul… decedat de cateva luni bune.”

Loredana Bulgaru (studenta in anul I, la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucuresti) – “Cred in paranormal… Pana inainte sa vin in Bucuresti, auzeam prin casa franturi de zgomote, asemanatoare vocilor unor barbati pusi la taclale. Chiar daca lumea visului este paralela cu realul, tind sa accept ca vocile auzite ar putea fi patrunderi de dincolo.  Am aflat mai tarziu ca, in imprejurimi, a fost un poligon in timpul celor doua razboaie mondiale. Un cimitir apropiat adaposteste osemintele soldatilor de-atunci… E posibil sa mai bantuie inca, cred… Ma bucur totusi ca au disparut acum. Nu le mai aud cand ma duc la ai mei.”

Fie ca vrem sau nu, experientele ciudate sunt destul de frecvente. Nu le stim cauzele exacte, insa ne place sa dam curs numeroaselor interpretari. Daca ai avut vreuna, nu ezita sa ne-o impartasesti. „Murim” de curiozitate!

sursa poza

Indiferent de perioada sau locul unde ne-am nascut, femeie sau barbat, sclav sau stapan, trupul inchide in el pentru un timp un suflet, pe care il elibereaza abia dupa moartea fizica a corpului. Aceasta esenta divina care supravietuieste mortii renaste intr-o alta lume si intr-un alt corp. Reincarnarile sunt perioade de purificare pentru ca sufletul sa-si atinga scopul suprem – Nirvana.

De asemenea, reincarnarea pretinde ca asigura dreptatea. Conform legii karma, in fiecare viata primim ceea ce meritam. Faptele noastre bune atrag dupa ele rezultate bune, iar faptele noastre rele atrag dupa ele rezultate rele de la o viata la alta. Conform legii karma, nicio suferinta nu este nedreapta, pentru ca niciun om nu este nevinovat. Asadar, daca am pacatuit intr-o viata anterioara, pedeapsa vine in noua viata, in care trebuie sa fie ispasite pacatele.

Dar cum s-a nascut spiritul si de ce s-a format impur, cat sa fie nevoie de acest ciclu anevoios de reincarnare pentru a se purifica? Acest subiect este si a fost tratat de diferite religii si natiuni: la hinduism, in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la crestini pana in secolul al IX, dar fiecare aduce o varianta interpretata diferit.

Principala problema intervine in momentul in care marea majoritate a oamenilor nu isi amintesc de viata anterioara. In acest caz cum putem invata din greselile trecute dacă nu ni le putem aminti?

Tinand cont de numarul greselilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv sa speram ca, intr-o viata viitoare, vom face lucrurile asa cum trebuie?

sursa poza

“Cu cat cunosti mai bine Romania, cu atat o intelegi mai putin”, spunea Jonathan Scheele.  Adevarat? Nu si pentru noi care intelegem de ce gropile din carosabil de dupa reparatii sunt mai mari decat cele dinainte, de ce nu avem nevoie de cosuri de gunoi suplimentare,  de ce toaletele ecologice nu sunt o necesitate majora,  de ce e asa si nu invers… Ne place ce vedem prin afara si parca am vrea sa avem si noi. Dar cum?

• Tot romanul cu minte sa devina voluntar permanent al mediului.
• Cat mai multe institutii sa fie bombardate de programe de educatie ecologica.
• Sa mai lasam comoditatea – bicicleta inlocuieste perfect masina, mai ales in zona interurbana.
• Avem nevoie de lupe in apropierea cosurilor de gunoi! (sunt putin vizibile pentru multi dintre noi).
• Cate oase, atatia copaci! (scheletul uman este alcatuit din 223 de oase)
• Reciclare inseamna inovare! Oricum, avem atatea de aruncat…

Ce-i deasupra ar putea fi doar introducerea listei. Recunosc, am omis poate cel mai relevant cuvant – „vis”. E cale lunga pana la practica, de-abia am inceput teoria. Pana atunci, ramanem la nivelul imaginar.