Taramul mioritic a fost si va ramane o sursa nesecata de inspiratie, atat pentru arta literara, fotografica, muzicala si cinematografica autohtona, cat si pentru cea de peste hotare. Astfel, nu e de mirare ca regizori, actori, muzicieni si scriitori straini, au gasit in Romania, acele elemente care au declansat click-ul nebuniei creatiei.

Dracula, personaj istoric autentic, a devenit celebru datorita cartii scrise in 1898, de britanicul Bram Stoker. Autorul a utilizat in conturarea domnitorului vlah, surse folclorice, mentiuni istorice, dar si experiente personale, Dracula fiind un personaj complex, aflat la granita dintre veridic si imaginar.

Legenda lui Vlad Tepes a fost si subiectul ecranizarii peliculei Dracula, in regia lui Francis Ford Coppola. Filmul s-a bucurat de un succes rasunator, in primul rand datorita subiectului incitant: istoria contelui Dracula, care a fost asociata cu imaginea unui vampir ce bea sangele oamenilor, si in al doilea rand, datorita distributiei de exceptie: Anthony Hopkins, Keanu Reeves si Winona Ryder dand viata personajelor productiei hollywoodiene.

Tot in planul literaturii, il intalnim pe Paulo Coelho si opera sa “Vrajitoarea din Portobello“, opera inspirata de situatia orfanilor din Romania.

Albumul „Voyage en Roumanie” al fotografului si scriitorului francez Alain Kerjean, lansat la Fes­ti­valul International de Geografie de la Saint Die-des-Vosges, este un alt exemplu care confirma faptul ca tara noastra, a exercitat o fascinatie continua in planul creatiei si inspiratiei, pentru oamenii de cultura de peste hotare. Albumul cuprinde poze ale bisericilor si manastirilor ortodoxe, catolice si protestante, precum si scurte prezentari ale minoritatilor conlocuitoare si ale credintelor acestora.

Un exemplu foarte misto de campanie impotriva consumului de alcool la volan, venit din Brazilia.

Cum ar fi ca atunci cand platesti intr-un bar, pe nota de plata sa iti apara si costul unei ambulante, a unei interventii chirugicale, a unei radiografii samd? Ce reactie ai avea?

La noi credeti ca ar avea efect o campanie asa?

Va mai aduceti aminte despre prima oara cand v-ati jucat cu bucatile din lut de modelat? Despre cum se topeau in mainile voastre in timp ce patrundeati din ce in ce mai adanc in lumea colorata a plastilinei, si doar imaginatia era limita? Din secolul al XIX-lea, de cand Franz Kolb si William Harbutt au inventat plastilina (lutul de modelat), aceasta a fost folosita in arta, ilustratie, web design, tipografie, sau instalatii.

Lucrarile de arta din plastilina pot fi intalnite peste tot! In reclame, pe copertile cartilor, sau ale CD/DVD-urilor, filmelor / seriilor tv, in video-urile muzicale, jocurile pe PC sau consola, si chiar ca si elemente de web design.

Cele trei imagini de mai jos va demonstreaza ca o idee buna, aduce in prim-plan si rezolvarea unui brief cu low-bugdet, iar acest mijloc de exprimare, rudimentar, este de efect.

citeam zilele astea site-ul unuia dintre oamenii pe care ii consideram inteligenti. vedeam acolo cum ii preacinstea si preaslavea pe (din nefericire se pare) conatioalii lui, romanii.

spunea cum ca am fi “structural…o natie de mitocani“. nu vreau sa il scuz, dar sper ca la a doua citire i s-a parut deplasata replica si ca a realizat pe undeva ca oricat de “contextuala” ar fi fost, este vorba de poporul caruia ii apartine pana la urma.

e o chestiune care ma macina de destula vreme, si o sa va spun si de ce: cred ca multi dintre noi deja au vazut si alte meleaguri in afara. ei, mie imi plac foarte mult reactiile unora dintre noi atunci cand se regasesc in apropierea altor romani.
reactiile merg de la “ia uite-i frate si pe astia, au venit sa vada si ei centrul/lumea/occidentul. hahaha” si apoi se departeaza cat de mult pot, ca nu cumva “sa se ia”.
desigur, nu rar intalnita este si atitudinea “frate, nicaieri nu scapi de ei”. ah, da scuza-ma…pentru ca noi ceilalti, astia “mai luminati” nu venim tot din spatiul carpato-danubiano-pontic, ci de undeva de departe departe.

romanii sunt de fapt ceea ce vrem noi sa scoatem in evidenta. putem fi: tarani, betivani, galagiosi, hoti, prost imbracati, indiferenti, nespalati, sarantoci, necivilizati, lenesi, imputiti, …si lista poate continua. insa niciodata: discreti, amabili, buni, linistiti, frumosi, civilizati, sinceri, altruisti. nuuuu, sa nu carecumva sa vina cineva sa spuna de bine, pentru ca numai acela care povesteste are privilegiul de a spune “i-ai vazut ma pe aia” ehe….”se vede domnule ca sunt romani, ia uite la ei cum vorbesc/gesticuleaza/se comporta”. dar eu, ei bine eu sunt altceva, desigur. doar se vede pe mine…
ei bine, dragi romani, cum nici prin venele celor destepti nu curge sange de persani, nemti, sau englezi, cred ca inca se mai poate vorbi despre tipologii diferite in cadrul aceluiasi popor.

si fiti pe pace voi cei care laudati orice este occident. au si ei “spaniolii”, “ialienii”, sau “austriecii” lor, insa probabil ca ei realizeaza ca oamenii sunt diferiti. pentru multi dintre noi insa e de naspa.

tre sa fug acum…se apropie niste romani!