1.„Cariera nu este un scop pentru mine, ci mai degrabă un mijloc pentru a avea parte de lucrurile mai importante în viață. Vorbesc aici de un trai decent, de un venit suficient, încât să îmi permit să călătoresc, fără lux sau fast.”

2. „Cariera ideală este cea care te ajută să îți realizezi visele. Și… ce poate fi mai bine decât să ai și recompense din punct de vedere financiar pentru acest lucru?”

3. „Nu m-am gândit niciodată ce înseamnă să am o carieră ideală sau ce-o să fac peste trei-patru ani. Cred că mă voi lăsa dus de val și voi lua deciziile atunci când apar. Ideile bune vin pe moment!”

4. „ În opinia mea, cariera este traseul profesional, care poate fi legat de un job sau mai multe, dar esențial este să îți placă ceea ce faci. Doar așa poți să acorzi tot interesul activității respective și poți să evoluezi odată cu jobul respectiv. Cariera ideală este cea care îmbină plăcerea cu responsabilitatea asumată și care îți permite să îmbini viața personală cu cea profesională.”

5. „ Cariera este locul unde poți să te faci remarcat prin ingeniozitate și unde alții pot profita, în sensul bun, de pe urma ideilor tale.  Ceea ce nu mi se pare prea ok este să ai un loc de muncă, să ai bani mulți doar pentru că stai pe un scaun și dai ordine, uneori fără a gândi.”

6. „Cariera reprezintă pentru mine o modalitate plăcută și antrenantă de a-mi ocupa timpul și de a-mi atinge anumite țeluri, lucru care îmi poate aduce multe satifacții pe plan profesional.”

7.„Păi… să vedem… o carieră ideală? Simplu, este ceea ce îți doreși, ceea ce iubești și ceea ce te face să te simți mulțumit cu tine însuți. În ceea ce privește ce vreau sa mă fac când voi fi mare… e greu de spus. E o întrebare căreia nici eu nu i-am dat de cap. Încă lucrez la asta, dacă voi afla între timp, vă voi anunța.”

8. „Eu nu consider că există cariera ideală. Faci ce-ți place la un moment dat. Este adevărat că școala îți limitează alegerile în legătură cu job-ul pe care o să-l ai la un moment dat. Legat de ceea ce vreau să fac atunci când voi fi mare… nu cred că am o idee fixă. Mi-ar plăcea să lucrez în IT, într-un oraș precum Parisul, care este pur și simplu magic!”

9. „Pentru mine, cariera ideală este tot ce înseamnă lucrul cu oamenii. Aș alege orice din domeniul afaceri, consultanță, supraveghere. Nu aș refuza un post în învățămant sau de ce nu… insoțitor de bord.”

10. „ Cine are norocul să aibă o carieră ideală? Probabil că cel care a muncit din greu și a stat numai cu ochii în cărți sau a avut noroc. Nu știu care sunt trăsăturil care definesc un om de carieră, dar m-aș limita la trei cuvinte: încredere, curaj și optimism.”

11. „ Cariera ideală? Aș rezuma totul la doua cuvinte: suflet și salariu. Păcat că cei doi termeni nu sunt cei mai buni prieteni. Eu visez la un job care să ma satisfacă sufletește, dar să am și buzunarul plin. Important e ca dimineața să te trezești cu zâmbetul pe buze pentru a te duce la muncă… nu cum se întâmplă de obicei în România, să te trezești morocănos ca și cum ar fi o nouă zi de tortură.”

Cariera ta ideală care este?

sursa foto



Îmi caut un job full-time de mai bine de 2 ani, chiar de când am terminat facultatea, în provincie. Încet-încet am început să mă gândesc că nu ar fi rău să mă apuc de pizza delivery la domiciliu. Aşa aş avea parte de mai multă animaţie, dinamism, libertate de mişcare şi aş cunoaşte şi nişte oameni.

Master nu am de gând să fac, mai ales în România. În cei patru ani de facultate am apucat să adun la idei-preconcepute despre şcoală şi viaţă să-mi ajungă. Tot în acest răstimp nu am făcut decât să devin din ce în ce mai nesigură pe nişte skilluri dobândite la naştere, şi implicit de viitorul pe care mi-l imaginam înainte de absolvirea liceului. Acum încerc să mă descurc ca şi freelancer, dar dacă dă maşina peste mine şi cum nu am asigurare medicală, vă cam imaginaţi. Criza, bate-o vina?

Am un CV explodat în mai multe domenii şi experienţă şi în voluntariat, şi muncă cu mult-râvnita carte de muncă, şi internshipuri peste hotare. Adevărul este că vârsta contează şi nu te ia nimeni pentru că ai material bun. “Să dea Dumnezeu mintea românului a de pe urmă!”, vorba unei bătrânici cu care m-am intersectat la Finanţe acum câteva zile.

Orice angajator preferă să angajeze un puşti, aflat pe băncile facultăţii sau nu. Acelaşi angajator este capabil să îl ignore pe absolventul cu realizari şi diplome. Este simplu: cu fiecare an dedicat exclusiv studiului sau statului în fund, cam tot ce ai făcut până într-un punct pare mai neînsemnat şi mai puţin relevant într-un context în continuă evoluţie. De cele mai multe ori, compromisul angajării unui puşti de 21 de ani este legat strict de partea financiară. Acesta alte pretenţii faţă de un absolvent de 26, şi este şi mult mai uşor de modelat, şi în plus nu „face talente”.

Sunt unii care s-au angajat după terminarea facultăţii, într-o multinaţională. Faptul că nu aveau experienţă nu i-a oprit să o dobândească. Au muncit, şi-au văzut de treabă, şi uşor-uşor au fost avansaţi, au fost trimisi să în străinătate. Toate acestea în 5 ani, ba chiar au fost promovaţi după doar un an. Acesta este cazul fericit, şi, de obicei, este cel al studenţilor de excelenţă.

Alţii spun că perioada facultăţii trebuie dedicată studiului, distracţiei şi dezvoltării personale. Că e bine să citeşti o carte, să vezi filme, să stai pe Internet, să asculţi muzică, să urmăreşti evenimentele sportive, să urmăreşti un talkshow, să răsfoieşti un ziar, sa vizitezi o galerie de artă, să mergi la teatru.

Începeţi foarte devreme!

sursa foto

1.„ Viitorul este singurul care nu ma face sa ma simt liber. Daca as face tot ce imi trece prin cap, tot ce as vrea, m-ar afecta pe termen lung. Ca viitor medic, consider ca trebuie sa am grija de ceea ce fac in prezent, pentru a nu regreta mai tarziu.”

2. „ Eu nu ma simt confortabil atunci cand sunt intr-o relatie pentru ca libertatea mea este complet diminuata. Nici nu vreau sa ma gandesc la explicatiile pe care trebuie sa i le dau celuilalt atunci cand merg sa cumpar paine!”

3. „ Ma face sa nu ma simt libera faptul ca nu pot sa am ceea ce imi doresc si faptul ca este posibil ca cel de langa mine sa poata avea acel lucru. Aceasta ipoteza imi da o stare asemanatoare cu privarea de libertate.”

4. „In Romania mi se pare ca intrebarea aceasta nu isi are rostul. Nici nu m-am gandit cum ar fi sa nu fiu liber, mai ales ca in tara noastra unde putem actiona de capul nostru, fara a ne pasa prea mult de ceilalti.”

5. „ Ceea ce nu ma face sa ma simt liber este ideea ca nu imi pot pune in practica toate planurile. Libertatea nu tine doar de ambitie, mai este pe acolo o forta care decide pentru fiecare si care ne ingradeste libertatea.”

6. „  Cand nu am bani, ma simt privat de libertate. Atunci nu pot sa ma duc intr-un club, nu pot sa beau o bere, nu-mi pot permite un bilet la teatru, nici nu mai vorbesc de vreo excursie in afara… Banii cumpara pana si libertatea!”

7. „ Ideea de 2012, de New Age, de CIP-uri, toate acestea imi dau sentimentul ca imi pierd libertatea printre degete. Un control la nivel global ma sperie destul de mult, dar pana in 2012 vom mai gasi in dictionar cuvantul libertate.”

8. „ Marijuana nu ma face sa ma simt liber pentru ca stiu, de la inceput, ca nu voi putea sa scap de probleme, ci doar sa uit de ele pentru cateva ore.”

9. „ Ma face sa ma simt ca nu am libertate faptul ca nu stiu mai mult de doua limbi straine. Mi se pare crunt ca nu cunosc decat engleza si franceza si ca pot merge in Turcia, dar ca nu le pot intelege limba.”

10. „ Ca student, eu nu cred ca se poate vorbi despre ceva ce m-ar putea face sa nu ma simt liber. In ceea ce priveste viata de zi cu zi, consider ca Biserica isi ingradeste libertatea. Daca furi, daca faci nunti in post, daca nu te spovedesti, vei ajunge in Iad si adio libertate.”

Articol de Mada Constantin

Desi entuziasmul meu depasea orice limita in raport cu lacrimile mamei care m-ar fi tinut langa ea pentru tot restul vietii…trebuie sa admit ca adanc de tot am simtit si o teama pentru tot ceea ce ma astepta si pentru tot ceea ce urma sa-mi rezerve marele, unicul si faimosul Bucuresti.

Erau seri tarzii in parc, seri la film si cateodata la teatru, dar fiecare seara era urmata de  ceea ce atunci reprezenta cosmarul meu cotidian: Facultatea de Litere.

Ei bine, am iubit intotdeauna cartile, pe cele psihologice, pe cele care spuneau povesti si care imi dezvoltau cultura, cele care mi-au reconstruit speranta zdorbita de mediul inconjurator.

M-am dus la Litere pentru ca m-a impresionat momentul cand Nineta si Petrini din “Cel mai iubit dintre pamanteni”, ajunsi la o rascruce de drumuri, o iau pe cai diferite la propriu, asta avand reactie la figurat. Atunci am inteles cu adevarat ce inseamna substratul unei carti si nebunia de mesaje care ne sunt transmise.

Dar cand am pasit in tainele acestei facultati am descoperit cu totul altceva. Am descoperit stiinta limbii, materii de care nu auzisem niciodata si ale caror denumiri nu le cunosteam si m-am panicat, m-am panicat pentru ca incepuse procesul de constientizare al unei noi vieti.

Profesorii s-au transformat din “doamna profesoara” in institutii, au devenit sobrii si pur informative; simtul matern intalnit in liceu devenise istorie.

Cu toata dezamagirea mea initiala, a trebuit sa ma adun si sa nu ma mai gandesc la facultatea asta ca si cum as fi obligata sa mananc o mancare  stricata timp de 3 ani de zile. Si cu pasi marunti, am inceput sa apreciez si sa identific ceva din mine cu notiunile pe care le dobandeam zi de zi.

Si am invatat multe, am invatat ca un autoportret nu e numai un tablou, poate fi si o casa, o gradina sau o haina, e tot ceea ce ne defineste si ne reprezinta. Am invatat ca desinenta de singular “-i” nu exista si ca “servici” e greseala gramaticala cel mai des intalnita. Ca in portugheza, pupici se spune “beijitos” si multe altele.

Retorica, Pragmatica, Concepte operationale sunt doar o parte din toate denumirile care pentru mine erau enigme, dar odata descifrate, am descoperit informatii, cultura si satisfactie.

Si as mai vrea sa daram un mit: “cu facultatea de litere te poti face doar profesor”… gresit, foarte gresit! Te poti face profesor si mult mai multe, pentru ca dobandesti puterea de a analiza dincolo de aparente si de a valorifica.

In concluzie, nu-mi pare rau, pentru ca facultatea asta a contribuit la dezvoltarea mea profesionala si culturala si o recomand oricui simte nevoia de putina magie.

Sursa poza

Comunicarea nonverbala deja nu mai are nevoie de nicio introducere. Semnificatia ei din ce in ce mai impunatoare este ca ne atrage atentia catre noi insine cat si catre ceilalti. De cate ori nu vi s-a intamplat sa afirmati ceva, iar limbajul corpului sa foloseasca un ,,alfabet” contradictoriu?

Dar mai ales, de cate ori nu v-ati gandit unde veti gasi resursele necesare pentru a reusi sa va imbunatatiti, cat si sa creati un echilibru intre vorbe si gesturi? Ei bine, pentru cea din urma intrebare, exista un raspuns.

Previzibil sau nu, se numeste www.nonverbal.ro. Site-ul este de fapt o revista online menita sa patrunda in  domeniul comunicarii nonverbale atat pentru novici, cat si pentru initiati.

Revista cuprinde o serie de articole ce au 6 teme principale: miscarile corpului, comunicarea tactila (atingerea),  artefacte si aspectul fizic, folosirea spatiului, expresiile faciale si privirea, paralimbajul.

Articolele, cat si celelalte rubrici (tips of the week, cursuri, stiri, resurse) sunt redactate de o serie de traineri, psihologi, sociologi meniti sa ii ajute pe cititori sa se dezvolte personal si professional prin imbinarea comunicarii nonverbale cu diferite aspecte ale vietii de zi cu zi. Printe acestia se numara: Catalin Constantin, Rodica Ionescu, Ovidiu Miron, Raluca Matei, Adraian Samoila, Iulia Stoicescu, Mihaela Liliana Stroe.

Dupa revolutie, in Romania au aparut facultati cu profile noi care pregatesc tinerii pentru profesii noi. Sunt facultati cu profil nou, facultati care te pregatesc pentru a profesa in tara noastra dar si in Uniunea Europeana.

“Relatii Internationale si Studii Europene” este una dintre facultatile aparute in anii 90. Ce studiezi? Ce vrei profesa dupa ce dai licenta? Ce oportunitati ai in Romania dar si in Uniunea Europeana? Sunt intrebari pe care ni le punem cand ne hotaram sa urmam facultatea.

Studiezi istoria relatiilor internationale, teoria relatiilor internationale, drept international si european, economie politica si relatii economice internationale, studii regionale variate, sociologia relatiilor internationale, studii de securitate, filozofie politica, principii si tehnici diplomatice, comunicare politica, limbi moderne, etc. In decursul celor 3 ani de studiu cursurile  sunt completate prin stagii practice in institutii precum Ministerul de Externe, Institutul Diplomatic, Parlamentul Romaniei, Institutul de Relatii Internationale, dar si primarii,etc.

Ai oportunitatea sa profesezi dupa licenta in domeniul diplomatiei (lucrand pe langa o ambasada sau consulat), administratiei centrale si locale sau in  consultanta politica, jurnalism de profil (politic, pe zone de razboi, etc). Oportunitatile pentru a lucra in Uniunea Europeana sunt: functionar public intr-o institutie europeana,consilier al unui parlament european,etc.

Ceea ce se studiaza la ”Relatii Internationale si Studii Europene” sunt materii de profil care te ajuta sa iti imbogatesti cultura generala, iar facultatea poate fi studiata in orasele: Iasi, Sibiu, Bucuresti, Cluj-Napoca.

Cine a spus ca doar copiii se mai joaca? Si parintii lor, dupa ce ii lasa la gradinita, fac acelasi lucru intr-o oarecare masura, dar cu un scop: pentru a fi eficienti la locul de munca, oamenii trebuie sa isi cumuleze eforturile cu scopul de a atinge anumite obiective.

In ziua de astazi, orice adult angajat, indiferent daca este agent de vanzari sau director general, lucreaza  intr-o echipa, chiar daca acest proces este mai mult sau mai putin vizibil. Dar a lucra intr-o echipa, cu niste oameni pe care nu ii cunosti foarte bine, ale caror personalitati sunt poate total diferite fata de a ta, este foarte greu mai ales daca vreti sa ajungeti la un rezultat bun.

Aceasta problema a fost pusa inca din 1921 de Sigmund Freud ca urmare a unor fenomene ce s-au manifestat pregnant in mediul de lucru, dar odata cu aparitia mediului de afaceri contemporan metodele si teoriile au fost imbunatatite.

Noul concept de team building este un proces gandit sa imbunatateasca relatiile si raporturile dintre membrii unui grup pentru depasirea barierelor in atingerea obiectivelor comune. Aceste relatii dintre membrii grupului pot viza imbunatatirea abilitatilor de rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor, de prevenire sau gestionare a conflictelor.

Dar de ce este team building-ul atat de important ?

Scopul acestuia nu este doar pentru a creea un mediu armonios de lucru, deoarece o gasca de prieteni nu este nicidecum mai eficienta decat o echipa bine consolidata. Dar aceste programe au ca principal rol integrarea talentului, abilitatilor si creativitatii membrilor grupului, pentru ca atingerea obiectivelor comune ale echipei se va face prin interactiunea punctelor forte ale fiecarui membru.

Cu toate acestea, un proces de team building nu este atat de simplu pe cat suna. Acesta presupune mult mai multe decat banalul joc al copiilor. Se pare ca o data cu trecerea anilor nu putem renunta la jocuri, chiar daca aceastea capata o alta semnificatie.

Imaginatia nu este punctul tau forte? Atunci ideile urmatoare iti vor fi utile pentru a oferi camerei tale de camin un design cat mai placut, acel strop de culoare de care are nevoie.

Pasul 1: Ce trebuie sa stii despre culori?

Culorile pot influenta starea de spirit, precum o culoare inchisa poate sa iti creeze o stare de neliniste, de tristete, in timp ce o culoare vie iti poate oferi o stare de relaxare.

Pasul 2: Ce culori sunt recomandate?

Fiecare anotimp este reprezentat de culorile lui specifice, spre exemplu primavara

sunt recomandate culorile violet pur, nuanta mandarinei, galben insorit, verde crud.

Insa, nu te va obliga nimeni sa respecti aceasta regula deoarece culorile variaza in functie de anotimp si de aprecierea ta.

Pasul 3: Ce culoare ar trebui sa aiba peretii?

O culoare inchisa poate sa micsoreze spatiul, in timp ce o culoare deschisa mareste spatiul.

Acest aspect prezinta o deosebita importanta deoarece un gram din personalitate se reflecta prin alegerea culorii.

In functie de preferinte, poti opta fie doar pentru o singura culoare, fie pentru o combinatie de culori, precum in poza de mai jos.

Pasul 4: Ce culoare ar trebui sa aiba mobilierul?

Mobilierul reprezinta accesoriul cel mai important care finalizeaza aspectul camerei.

In functie de culoarea peretilor, mobilierul va putea dobandi o culoare din aceeasi paleta cromatica.

Pasul 5: Care sunt locurile pe care va trebui sa le ocupe obiectele in camera?

Obiectele principale si totodata necesare unei camere de camin sunt: biroul, dulapul, patul.

Biroul constituie un loc de studiu iar acesta trebuie sa fie situat langa fereastra camerei tale avand ca beneficiu principal lumina naturala.

In cazul in care nu esti multumit de aceasta idee, poti opta pentru o alta varianta si anume intr-un alt loc preferat al camerei.

Locurile specifice atat dulapului cu haine, precum si al patului sunt intotdeauna nedespartite.

Poze trimise de Natalia, studenta la Arhitectura

Exista o gramada de seriale, care mai de care mai funny, incitante si interesante. Toata lumea a auzit de Lost, Dr. House, One Tree Hill, Gossip Girl, Grey’s Anatomy and so on. Si sitcomurile se bucura de acelasi succes. Multi studenti isi pierd noptile urmarind How I Met Your Mother sau revad cu nostalgie Seinfeld si Friends.

Ti s-a intamplat vreodata sa te captiveze un serial atat de mult incat sa nu-ti dai  seama ca intre timp s-a facut dimineata? Ai renuntat sa mai mergi la scoala sau sa te vezi cu prietenii doar ca sa afli finalul unui sezon Lost? Am intrebat cativa studenti pasionati de seriale la ce au renuntat doar ca sa-si urmareasca serialele preferate si uitati ce am aflat.

Andrei – ASE

„Eu am fost fan Prison Break. Dupa ce s-a terminat si ultimul sezon am hotarat sa-l iau de la capat cu toate cele 80 episoade.  M-am inchis in casa 4 zile. Nu am mai fost la scoala si mi-am luat si concediu, special pentru asta.”

Sandra – Arhitectura

„ Sunt la sezonul 2 din How I Met Your Mother si vad cate 4-5 episoade deodata. Intr-o zi eram la cursuri si muream de nerabdare sa ajung acasa, sa ma uit la film. Numai la asta ma gandeam. Intre timp primesc un mesaj de la iubitul meu sa ne vedem. I-am zis ca da, insa pana la finalul cursului am uitat complet si m-am dus direct acasa. M-am bagat la film, iar iubitul meu m-a asteptat degeaba la Romana.”

Tu ce ai fost in stare sa faci doar ca sa te uiti la serialul preferat? Suntem curiosi sa aflam si pataniile voastre.

Studentii, oricat de infatuati si  increzatori ar parea sa fie, au diverse temeri mai mult sau mai putin descoperite. In situatii dificile, nu stim daca se ajunge la “facut pe sine”, insa recunoastem schimbarile fiziologice ale celor slabi de inger. Iata cateva fobii ale tinerilor de teapa noastra:

• logophobia – nu ne plac discursurile lungi, nici cele proprii, nici cele ascultate. Nu pentru ca am fi incompetenti, ci pentru ca timpul e pretios, iar pierderile de soiul acesta sunt irecuperabile. Poate asta explica frecventa mare a apelativului “tocilar,-a”. Vorbitul mult, fara noima, inseamna uneori citit mult, fara rationamente.
• graphophobia – daca vorba multa e saracia omului, abundenta scriiturii se indreapta spre aceeasi oala. La ce folos sa pierzi atatea coli A4? Fie-va mila de copacii sacrificati, am devenit eco!
• thaasophobia – simti ca esti “bagat” in priza si, in ciuda oboselii, n-ai vrea nici in ruptul capului sa renunti, sa ai momente doar pentru tine (de respiro)? Daca da, ai dobandit teama de plictiseala! Bravo, esti pe calea… cea buna!
• bibliophobia – detestam adesea sa devenim soareci printre rafturile bibliotecilor. Ne metamorfozam mai bine in pisici ca sa ne razvratim impotriva rozatoarelor. Nu degeaba lasam cartile in pace, ne e teama…
• cremophobia – “Non, je ne suis jamais seul/Avec ma solitude” (Georges Moustaki). Evitam singuratatea? Da, mereu, exceptand momentele de exacerbata deprimare cand ne cufundam in noi…
• chrematophobia – cum sa nu ne fie frica de “ochiul dracului”? Moralisti din fire, nu urmam noi exemplele negative de prin carti (vezi Hagi Tudose) sau bogatanii actuali. Suntem (involuntar mai mult) adeptii buzunarelor deposedate. Cata usurare!

Si lista poate continua, dar nu vreau sa mi te obosesc. Daca incerci sa crezi ca, in mod cert, nu ai vreo fobie, esti cool, bre! Dar tot ar fi una, phobophobia  – teama de teama insasi! Nu te sfii sa-ti destainui temerile, poate asa mai trimiti cateva pe la mamicile lor. Din tinereti nu s-au mai vazut!