Experiente paranormale povestite chiar de studenti!
11
(31 voturi, media: 4.71 din 5)
Loading ...
Cei mai multi dintre noi credem in paranormal. Fie ca ascultam din politete nesfarsitele povesti ale bunicilor (sau mai scurte, ale amicilor), fie ca privim documentare stiintifice, ideea (vaga) de paranormal sta tintuita in subconstientul fiecaruia. Totusi, nu dam noi crezare tuturor fleacurilor – de unde sa stim cata verosimilitate au spusele lui X? E umana indoiala ce-i drept, insa tare se spulbera cand o patesti pe pielea ta… Iata ce ne-au zis cativa tinerei:
Marius Herbes (student in anul III, la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi) – “Nu mi s-au intamplat prea multe ciudatenii pana acum, insa cea din vara trecuta a atins apogeul. Eram la bunici, intr-un sat din judetul Neamt, Bargauani. Din copilarie, obisnuiam in fiece vara sa-mi fac veacul pe langa un mar rodnic, aflat la oarece departare de casa bunicilor. Nu m-am privat nici de data asta de o asa desfatare. In timp ce cautam merele cu circumferinte maxime, am dat de o creanga foarte ciudata. Am marit pupilele si n-am ezitat sa fac uz de telefon pentru poze. Creanga era scrijelita in forma de cruce… Am luat in considerare o eventuala interventie din partea vreunui satean. Nimic concludent: locul era bine dosit, satul plin de batrani (care nu se urca prin copaci), iar crenguta crestata – greu de gasit in copac.”
Vlad Croitoru (student in anul II, la Facultatea de Informatica, UAIC Iasi) – “In noaptea de Inviere din anul trecut, am plecat spre casa bunicii imediat dupa ce-am luat lumina de la biserica. Ea inca nu se intorsese, insa nu era o problema – stiam unde era cheia. Am intrat, am aprins becul din hol si, in urmatoarele secunde am facut o stanga-mprejur, fugind spre casa. Il vazusem in oglinda pe bunicul… decedat de cateva luni bune.”
Loredana Bulgaru (studenta in anul I, la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucuresti) – “Cred in paranormal… Pana inainte sa vin in Bucuresti, auzeam prin casa franturi de zgomote, asemanatoare vocilor unor barbati pusi la taclale. Chiar daca lumea visului este paralela cu realul, tind sa accept ca vocile auzite ar putea fi patrunderi de dincolo. Am aflat mai tarziu ca, in imprejurimi, a fost un poligon in timpul celor doua razboaie mondiale. Un cimitir apropiat adaposteste osemintele soldatilor de-atunci… E posibil sa mai bantuie inca, cred… Ma bucur totusi ca au disparut acum. Nu le mai aud cand ma duc la ai mei.”
Fie ca vrem sau nu, experientele ciudate sunt destul de frecvente. Nu le stim cauzele exacte, insa ne place sa dam curs numeroaselor interpretari. Daca ai avut vreuna, nu ezita sa ne-o impartasesti. „Murim” de curiozitate!
excelent articol, insa domnisoara redactor e cu capuu in noooooori
)) se stiieee
domnisoara redactor nu e cu capul in nori…si eu am mai vazut vitei cu cruce pe frunte sau am mai auzit din cand in cand seara sunete, de parca era cineva in casa…tine si de psihologie pt ca unor oameni li se par anumite lucruri din cauza fricii,oricum paranormalul are multi adepti:p
Oricine a trecut macar o data prin asa ceva, insa putini recunoastem!!
) bravo, Dana!
Adevar este ca si mie mi s-a intamplat sa imi spuna bunica ca acum 40 de ani, la 0,00 putea vorbi cu mortii. Ciudat, nu? Dar, ma rog, cele mai multe sunt fantasmagorii
Sunt in anul I si stau la un camin particular. La vreo luna dupa ce m-am instalat, intr-o seara eram la baie. Pe chiuveta era o jucarie lasata , probabil, de cineva care statuse acolo. In timp ce ma pregateam sa fac dus, aud din spate un ”muah! I love you!” Era jucaria. Partea infricosotoare e ca trebuia sa apesi pe ea ca sa faca asa, iar eu eram singura.
Cum puteti crede asa ceva?
Buna tuturor! As dori sa va impartasesc o experienta ce iese din sfera normalitatii dupa parearea mea. In urma cu cateva zile m.am pus sa dorm dupa amiaza pe la ora 16:00 si m.am trezit pe la 18:30. Nu am apucat sa ma ridic din pat, deoarece dintr.o data o forta extraordinara m.a paralizat pur si simplu. Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa respir f bn, nici sa vorbesc. corpul il simteam extraordinar de greu, simteam k ma dezintegrez, ca vrea sa ma duca intr.o calatorie dar opuneam rezistenta. Am incercat sa ma inchin dar era imposibil, asa k am zis tatal nostru de cateva ori pana ce am putut intr.un final cu mare greutate sa ma misc. Cat timp am fost in aceasta stare, prezenta o simteam langa mine. (fratele meu pateste acest lucru de aproape 15 ani si nu l.am crezut niciodata. Abia acum imi dau seama prin ce a trecut!) Voi ce parere aveti? Cum il pot ajuta?
hmm…paranormalul cum il numiti voi face parte din viata mea deci is obisnuita c chestile astea….ma bucur ca nus singura care le crede…sper sa se trezeasca mai multa lume sa priveasca in jur…dar pana atunci lumina voua
super tare ..dar esti sigur ca nu cumva aveti probleme cu impamantarea?tias ptea da o meditatie care sa te ajute…parerea mea d ce ai patit?hmm cred ca de fapt erai pe cale sa iesi din corpul tau in astral si cel mai probabil sa fi aparut ingerul tau langa tine nu trebuie sa iti fie frica daca ti se mai intampla roagati ingerii sa te apere si sa te insoteasca in continuu …ar fi dragut sa pastram legatura dar nu cred ca se poate..in fine sper sati dai seama cum sa controlezi chestia asta…succes si lumina…
Am trecut si eu prin cateva experiente ciudate dar prima nu am sa o uit niciodata. Sper sa o pot spune mai pe scurt..
) Iar ea zice ” Bine hai sa mergem, dar sa mergem, acum, acum sa mergem, nu mai sta” Insista foarte mult dar eu fiind prinsa de joc nici nu stiu cd a plecat din odaie. Mai tarziu am auzit zgomot in partea cealalta a casei, de farfurii si nu stiu cum m-am gandit ca mananca semintele fara mine si m-am dus si eu la vatra. O gasesc surpriza mare pe Sys a mea curatand cartofi pe un scaun…si incep sa caut ca disperata prin pungi 
) Ea: “Ce cauti?” iar eu: “aha..ce caut? Le-ai mancat fara mine..” “Ce sa mananc fata” “Semintele” “Care seminte, nu mai sunt nu stii?” “Tu ai venit si mi-ai zis ca mai sunt 3 pungi! Unde sunt?” La care soramea s-a pus pe un ras ..credea ca joc teatru 
) eu credeam ca ea joca.. In fine in noaptea aia a fost asa de speriata cand si-a dat seama ca nu glumesc incat pe la 4 dimineata imi datea coate zicand “Andreea nu dormi nu? Sa nu adormi ca altfel ma ridic si aprind lumina..” Frica nu mi-a fost fiindca faptul era consumat, adica dc as fi stiu cd vorbeam cu “ea” ca nu e Sys as fi fost, dar am aflat mai tarziu 
)
Eram in vacanta dintre clasa a 10 si a 11-a de liceu. Eram la tara cu sora mea geamana si cu tata care adusese si calcul. ca sa ne fie mai drag acolo. Toata dimineata ma rugasem de Sys sa mergem dupa seminte (vroiam mai mult sa ma plimb) dar nu vroia sub niciun chip si ca sa scape de mine a zis ca daca vrea tata tigari sau ceva cd vine din vecini poate mergem dar nu garanteaza. In fine, asta insemna nu. Ma jucam pe calculator si mai tarziu intra Sys si o intreb in timp ce jucam “Ei? Cum a ramas? ” ea “Ce sa ramana?” eu “Pai mai mergem? Nu mai mergem? Ai vorbit cu tati? Vrea ceva?” ea” Unde sa mergem?” eu “La seminte, ai uitat?” dupa o scurta pauza zice “Pai m-am uitat si mai sunt 3 pungi” iar eu “aaaaa deci nu mergem? cu o voce dezamagita care ar misca pe oricine” Intre timp pusasem jocul pe pauza suficient cat sa o vad razmata cu mana de birou, pornisem iar jocul (inca putin si salvam printesa
Un preot mi-a spus ca daca m-as fi dus cu “ea” ala ar fi fost drumul spre moarte, poate eu m-as fi vazut mergand cu Sys pe strada dar lumea m-ar fi vazut singura si poate m-ar fi lovit vreo masina (mai ales ca mergeam intotd pe marginea strazii)..Cine stie..
mah sa zic c io ma speri mereu din cauza frici nu e vin mea ca imi e frica nu e asa????????????