Experiente paranormale povestite chiar de studenti!
7
(31 voturi, media: 4.71 din 5)
Loading ...
Cei mai multi dintre noi credem in paranormal. Fie ca ascultam din politete nesfarsitele povesti ale bunicilor (sau mai scurte, ale amicilor), fie ca privim documentare stiintifice, ideea (vaga) de paranormal sta tintuita in subconstientul fiecaruia. Totusi, nu dam noi crezare tuturor fleacurilor – de unde sa stim cata verosimilitate au spusele lui X? E umana indoiala ce-i drept, insa tare se spulbera cand o patesti pe pielea ta… Iata ce ne-au zis cativa tinerei:
Marius Herbes (student in anul III, la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi) – “Nu mi s-au intamplat prea multe ciudatenii pana acum, insa cea din vara trecuta a atins apogeul. Eram la bunici, intr-un sat din judetul Neamt, Bargauani. Din copilarie, obisnuiam in fiece vara sa-mi fac veacul pe langa un mar rodnic, aflat la oarece departare de casa bunicilor. Nu m-am privat nici de data asta de o asa desfatare. In timp ce cautam merele cu circumferinte maxime, am dat de o creanga foarte ciudata. Am marit pupilele si n-am ezitat sa fac uz de telefon pentru poze. Creanga era scrijelita in forma de cruce… Am luat in considerare o eventuala interventie din partea vreunui satean. Nimic concludent: locul era bine dosit, satul plin de batrani (care nu se urca prin copaci), iar crenguta crestata – greu de gasit in copac.”
Vlad Croitoru (student in anul II, la Facultatea de Informatica, UAIC Iasi) – “In noaptea de Inviere din anul trecut, am plecat spre casa bunicii imediat dupa ce-am luat lumina de la biserica. Ea inca nu se intorsese, insa nu era o problema – stiam unde era cheia. Am intrat, am aprins becul din hol si, in urmatoarele secunde am facut o stanga-mprejur, fugind spre casa. Il vazusem in oglinda pe bunicul… decedat de cateva luni bune.”
Loredana Bulgaru (studenta in anul I, la Facultatea de Sociologie, Universitatea Bucuresti) – “Cred in paranormal… Pana inainte sa vin in Bucuresti, auzeam prin casa franturi de zgomote, asemanatoare vocilor unor barbati pusi la taclale. Chiar daca lumea visului este paralela cu realul, tind sa accept ca vocile auzite ar putea fi patrunderi de dincolo. Am aflat mai tarziu ca, in imprejurimi, a fost un poligon in timpul celor doua razboaie mondiale. Un cimitir apropiat adaposteste osemintele soldatilor de-atunci… E posibil sa mai bantuie inca, cred… Ma bucur totusi ca au disparut acum. Nu le mai aud cand ma duc la ai mei.”
Fie ca vrem sau nu, experientele ciudate sunt destul de frecvente. Nu le stim cauzele exacte, insa ne place sa dam curs numeroaselor interpretari. Daca ai avut vreuna, nu ezita sa ne-o impartasesti. „Murim” de curiozitate!
excelent articol, insa domnisoara redactor e cu capuu in noooooori
)) se stiieee
domnisoara redactor nu e cu capul in nori…si eu am mai vazut vitei cu cruce pe frunte sau am mai auzit din cand in cand seara sunete, de parca era cineva in casa…tine si de psihologie pt ca unor oameni li se par anumite lucruri din cauza fricii,oricum paranormalul are multi adepti:p
Oricine a trecut macar o data prin asa ceva, insa putini recunoastem!!
) bravo, Dana!
Adevar este ca si mie mi s-a intamplat sa imi spuna bunica ca acum 40 de ani, la 0,00 putea vorbi cu mortii. Ciudat, nu? Dar, ma rog, cele mai multe sunt fantasmagorii
Sunt in anul I si stau la un camin particular. La vreo luna dupa ce m-am instalat, intr-o seara eram la baie. Pe chiuveta era o jucarie lasata , probabil, de cineva care statuse acolo. In timp ce ma pregateam sa fac dus, aud din spate un ”muah! I love you!” Era jucaria. Partea infricosotoare e ca trebuia sa apesi pe ea ca sa faca asa, iar eu eram singura.
Cum puteti crede asa ceva?
Buna tuturor! As dori sa va impartasesc o experienta ce iese din sfera normalitatii dupa parearea mea. In urma cu cateva zile m.am pus sa dorm dupa amiaza pe la ora 16:00 si m.am trezit pe la 18:30. Nu am apucat sa ma ridic din pat, deoarece dintr.o data o forta extraordinara m.a paralizat pur si simplu. Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa respir f bn, nici sa vorbesc. corpul il simteam extraordinar de greu, simteam k ma dezintegrez, ca vrea sa ma duca intr.o calatorie dar opuneam rezistenta. Am incercat sa ma inchin dar era imposibil, asa k am zis tatal nostru de cateva ori pana ce am putut intr.un final cu mare greutate sa ma misc. Cat timp am fost in aceasta stare, prezenta o simteam langa mine. (fratele meu pateste acest lucru de aproape 15 ani si nu l.am crezut niciodata. Abia acum imi dau seama prin ce a trecut!) Voi ce parere aveti? Cum il pot ajuta?